Dreptul la viață și dreptul la educație

Anunțul schimbării legii privind situația vaccinării a generat diverse discuții pro-anti vaccinare, dar și un val de articole anti-vaccinare venit în special din colțul ultra-ortodox și conspiraționist al spațiului virtual românesc.

Din forma prezentată de Vlad Mixich în articolul HotNews înțeleg că legea va duce la obligativitatea vaccinării. Dacă nu vrei să vaccinezi copilul, atunci trebuie să faci față unei serii de probleme. Nu poți să înscrii copilul la niciun fel de școală, grădiniță sau creșă, fie ea de stat sau privat, fără un aviz de la medicul de familie care conține sintagma „antecedente vaccinale complete corespunzătoare vârstei”. Timp de un an trebuie să te întâlnești cu o comisie care îți va explica ce înseamnă vaccinarea și, dacă tot nu ești convins de utilitatea vaccinării, ți se poate întocmi un dosar penal pentru „infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului de către părinți”. Pe lângă aceste măsuri care vizează exclusiv părintele, mai sunt și altele adresate școlilor, DSP-urilor, medicilor vaccinatori și Ministerului Sănătății. Rețineți că este vorba de un draft prezentat de Vlad Mixich și foarte probabil va fi diferit de forma ce va fi votată.

Părinții care au refuzat vaccinarea sunt puși într-o situație legală deloc plăcută. Pe lângă faptul că își expun copiii în fața unor boli potențial fatale sau cu consecințe definitive pentru integritatea sănătății copiilor lor, acum trebuie să-și expună copiii și în fața lipsirii dreptului la educație sau, mai rău, să fie schimbați în calitate de părinți cu cei aflați în solda statului.

Statul cel rău vrea, așadar, să îngrădească dreptul la educație al copiilor și dreptul părinților de a alege pentru copiii lor, stârnind furie și nedumerire. În opinia lor o astfel de lege contrazice mai multe libertăți garantate de Constituție. Tactica de a alege pasaje dintr-un text care convin într-o anume situație și ignorarea restului este exploatată frecvent de mișcarea anti-vaccinare. Au ratat complet Articolul 34 din Constituție care spune că „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat” și că „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”.

Ajungem astfel într-un război al drepturilor: între dreptul copilului tău nevaccinat să meargă la școală și dreptul copilului meu vaccinat să învețe într-un mediu public sănătos sau între dreptul tău absolut de a alege pentru copilul tău și dreptul meu să-i garantez ocrotirea sănătății.

Nu putem spune noi ce e constituțional și ce e nu și lucrul ăsta se va clarifica eventual la Curtea Constituțională din România, dacă legea va fi votată și contestată acolo. Putem totuși să discutăm pe marginea drepturilor noastre și putem vedea ce s-a întâmplat prin alte țări.

Franța are câteva vaccinuri obligatorii, iar legea a fost contestată la Consiliul Constituțional, o curte inferioară Curții Constituționale,  de către părinții Marc și Samia Larère care cred că vaccinul DTP (difterie, tetanos, tuse convulsivă) este prea riscant si că protejează împotriva unor boli virtual inexistente în Franța. Consiliul Constituțional decide totuși că legea care obligă părinții să-și vaccineze copiii este constituțională.

Un copil din Cehia trebuie să fie vaccinat pentru a putea merge la grădiniță. Acest fapt a fost contestat la Curtea Constituțională din Cehia și s-a decis că este constituțional, curtea accentuând că „vaccinarea este benefică pentru întreaga societate, nu numai pentru individ și că riscurile, conform cunoașterii științifice curente, sunt minime”. Tot în Cehia, dacă nu îți vaccinezi copilul poți primi o amendă de până la 10000 de coroane (app 370 EUR, cu puțin mai mult decât salariul minim). Și acest lucru a fost contestat de către doi părinți care au plătit 4000 coroane pentru că au refuzat să-și vaccineze copiii cu vaccinul hexavalent. Curtea menține și aici această penalitate, Judecătorul raportor afirmând că „autonomia părinților privind deciziile legate de sănătatea copiilor lor nu este absolută”

Curtea Constituțială din Croația menține obligativitatea vaccinării, afirmând că „dreptul copiilor la sănătate este mai important decât dreptul de a alege al părinților”.

În Slovenia s-a discutat neconstituționalitea legii vaccinării obligatorii și a fost declarată constituțională. Slovenia are aceleași vaccinuri obligatorii pe care România vrea să le introducă. În argumentația(PDF) dată de curte găsesc, printre altele, că „prin determinarea obligativității vaccinării, legislația este derivată evident din faptul că asigurarea sănătății întregii populații este mai importantă decât dreptul părinților de a lua decizii pentru copiii lor”.

Curtea Constituțională din Ungaria susține că „protecția sănătății copiilor și protecția împotriva bolilor contagioase justifică vaccinarea obligatorie pentru anumite grupuri de vârstă din punct de vedere constituțional”, după ce un cuplu a contestat obligativitatea vaccinării, prin limitarea unor anumite drepturi.

Italia a fost pusă de mai multe ori în fața contestării legii vaccinării obligatorii și de fiecare dată Curtea a spus că e constituțională. La fel în Slovacia poți fi amendat dacă refuzi vaccinarea copilului tău și este constituțional.

În Australia părinții care refuză vaccinarea vor fi penalizați financiar prin neoferirea de scutiri de impozite sau alocații celor care au în grijă copii, totalizând beneficii până la 11.000 de dolari australieni.

În California, Mississippi și Virginia de Vest nu poți merge la școală dacă nu ai vaccinarea completă, cu excepția celor care au contraindicații medicale. În restul statelor americane poți refuza vaccinarea din considerente religioase sau filozofice.

Am văzut până acum câteva state Europene în care măsurile lor care impun vaccinarea obligatorie sunt constituționale. O astfel de lege ar fi constituțională și în România pentru că sănătatea publică e mai importantă decât dreptul copiilor nevaccinați de a merge la școală.

Părinții copiilor care refuză vaccinarea vor întreba totuși: „Dacă copilul tău e vaccinat, de ce te temi de copilul meu nevaccinat? Nu ai încredere în vaccinurile pe care le-ai făcut?”. Este întrebarea care apare din și din nou, atunci când vine vorba de accesul copiilor nevaccinați în rândul celor vaccinați. Am văzut-o până și la medici, Dr. Adrian Cacovean afirmând pe Facebook „De la cine sa ia boli, de la aia vaccinati? Si daca face o boala, pe cine sa imbolnaveasca, pe aia vaccinati? Nu are cum.”.

Este, după mine, întrebarea care exprimă cel mai bine ignoranța rolului vaccinării în sănătatea publică dar și o reflexie a necunoașterii de bază a ceea ce înseamnă vaccinarea în general. Să încercăm un răspuns pe care să-l înțeleagă toată lumea.

Vaccinurile nu reprezintă protecție absolută. În unele cazuri imunitatea în urma vaccinării nu s-a obținut, în alte cazuri poate că face o formă ușoară, iar în majoritatea cazurilor e suficientă încât să nu apară niciun semn de boală și să elimine rapid microbul.

Sunt boli contagioase care se transmit de la un copil la altul. Copilul nevaccinat nu e singurul, iar trendul e să fie cât mai mulți. Când tot mai mulți nu au o protecție împotriva acestor boli contagioase, atunci ei devin țintele lor cele mai ușoare. Odată îmbolnăviți, transmit bolile mai departe. Deși copilul meu e vaccinat, există o șansă să facă și el boala, să fie și el contagios. Și vine acasă și i-o dă fratelui lui nou-născut care nu e vaccinat complet, pentru că schema se termină cam pe la vârsta de un an. Fratele lui mai mic are în plus ghinionul vârstei la care nu se luptă atât de bine cu nicio boală. Și uite așa copilul nevaccinat, din proasta înțelegere a părinților lui asupra unei chestiuni, ucide fără să vrea un nou-născut.

Mai observ că universul unora se limitează la prezent. Vârstele mai mari ale copiilor lor sunt undeva departe. Copiii voștri și ai noștri au multe zile de scurs până la maturitate, când noi nu mai suntem responsabili de alegerile lor. Dacă copilul vaccinat are nevoie de vreun transplant pe la vârsta de 10 ani, pe lângă acest transplant, mai are nevoie și de protecția împotriva acestor boli prevenibile prin vaccinare. El nu o mai are, pentru că medicația ce vine cu transplantul îi pune sistemul imunitar pe butuci și depinde ca ceilalți să-l protejeze cu sistemele lor imunitare capabile să ucidă virusurile și bacteriile și nu să le lase să-și facă de cap și să le transmită mai departe. Ori copilul nevaccinat e primul înaintea tuturor care poate fi contagios, pentru că nu are nicio protecție împotriva bolii.

Mai există multe alte categorii de oameni care nu pot fi vaccinați: femeile însărcinate în anumite perioade din sarcină, unii oameni care suferă de unele boli din cauza cărora nu pot face vaccinuri, bătrânii, etc.

Mă aștept de la unii părinți să nu înțeleagă ce o boală contagioasă sau pentru ce-și vaccinează copiii, dar de la medici nu concep să aud această întrebare. Din fericire, noua lege conține și pasaje dedicate medicilor care fac afirmații nefondate științific privind vaccinarea.

Recomand mai întâi să treacă prin literatura medicală privind vaccinarea, poate unii dintre ei sunt bine intenționați și au uitat.

În lumea medicală nu există totuși o dezbatere privind siguranța și eficiența vaccinurilor. Nu e ca și cum jumătate dintre medici recomandă vaccinarea, iar cealaltă jumătate spune NU. De fapt majoritatea covărșitoare a medicilor e pentru vaccinare, pentru că e alegerea cu riscurile cele mai mici.

Avem nevoie de o lege care să impună obligativitatea vaccinării. Mulți părinți continuă să creadă că vaccinurile sunt cauza autismului, chiar dacă știința spune altceva. Alți părinți susțin că bolile contagioase nici măcar nu există ori că vaccinurile sunt o conspirație între companiile farma, medici și Bill Gates pentru a ne vedea pe toți morți (oare ce să facă cu noi morți?). Alții dau vina pe vaccinuri pentru orice boală a copiilor lor de la diverse alergii până la scleroză multiplă sau cancere. Unii au blamat vaccinarea chiar și pentru sindromul copilului zgâlțâit, care apare atunci când îți zgâlții copilul prea tare pentru că plânge prea mult. Organizațiile ultra-ortodoxe văd o conspirație mondială peste tot: mai departe de cipuri și control bio-chimico-alimentaro-codex nu văd nimic.

Vaccinurile au reacții adverse, dar cele foarte grave sunt rare. Cei antivaccinare au ratat și pasajul din textul scris pe HotNews cum că legea ar introduce și compensarea acelor cazuri cu reacții grave. Și mi se pare normal: dacă societatea are nevoie de acoperire vaccinală mare, atunci societatea să-și asume o parte din riscul vaccinării.

Sunt suficient de mulți copii care trebuie să fie protejați împotriva acestor boli, iar dacă ești unul din părinții acestora, ar trebui să susții o astfel de lege, pentru că nu putem să lăsăm decizii care afectează viața și sănătatea copiilor noștri în baza unor oameni care nu vor să înțeleagă nimic din ceea ce înseamnă a vaccina un copil. Dreptul la viață al copilului tău este mai important decât dreptul la educație al copilului nevaccinat din motive total nerealiste.