Părinții români justifică: „Am refuzat vaccinarea după ce am citit mii de ore pe Internet”

Părinții români justifică: „Am refuzat vaccinarea după ce am citit mii de ore pe Internet”

Studii recente publicate de IRP (Institutul Român de Parenting) confirmă faptul că părinții care refuză să-și vaccineze copiii au luat o decizie informată, după ce aceștia au petrecut mii de ore pe Internet, citind articole despre vaccinuri, mai ales despre reacțiile secundare ale vaccinurilor. „Stând de vorbă cu ei, realizezi că știu foarte multe despre vaccinuri, practic nu există părinte care să nu fi auzit de aluminiul, mercurul și formaldehida din vaccinuri”, afirmă unul dintre conducătorii studiilor recente. „Unii pot să numească lista întreagă de ingrediente” continuă acesta, „dar am observat că foarte mulți confundă cu ușurință rubeola cu rujeola, scuzându-se că încă n-au citit încă despre bolile pentru care se fac vaccinurile”.

Autoritățile române sunt relaxate: „Știm că părinții fac o alegere educată, au terminat cel puțin o facultate și au bagajul necesar pentru a lua o astfel de hotărâre. Promitem să facem o comisie care să colaboreze cu părinții și să introducem capitole suplimentare la cursurile de vaccinuri, imunitate și microbiologie predate la facultățile de medicină din România, ca să învețe și noii studenți despre aceste lucruri”, declară o sursă anonimă din Ministerul Adevărului.

„Îmi voi alăpta fiecare copil până la 2 ani sau mai mult, așa cum recomandă și OMS”, susține o mămică care, de la primul articol despre mercurul din vaccinuri, a reușit să citească peste două mii de ore de literatură. „Dacă va fi nevoie și va avea vreun accident în vreun cui, împiedicându-se cu rolele prin parc, îl voi alăpta chiar și la 14 ani, iar ca adult, să se însoare și să se descurce!”, continuă mămica, ținând să menționeze că, pe lângă cele două mii de ore petrecute pe siturile „Viața în Verde Viu”, piersicuta.blogspot.ro, „Vaccinurile Pro și Contra”, „Nu Vaccinurilor”, a reușit să citească chiar și primul capitol din cartea descărcată gratuit „Vaccinurile: preventie sau boala. O noua patologie pediatrica”, scrisă de dr. Todea-Gross, Crista.

„(Vaccinarea n.m.)…e o mare minciună, virusul poliomielitei nu există, așa cum nu există nici virusul HIV. Totul este o conspirație a Organizației Mondiale a Sănătății și a companiilor Big Pharma, așa cum le zicem noi farmaciilor care vând vaccinuri! Nu vi se pare ciudat că, deși nu mai există poliomielită în România, noi continuăm să înțepăm copiii cu zeci, sute de vaccinuri?”, declară o mămică din Brașov. „Am hotărât să-mi tratez copiii cât mai holistic și singura medicină adevărată și total dezinteresată care face acest lucru este homeopatia. Îi voi face atenți la pericolele vaccinării și pe prietenii și followerii mei de pe Facebook și promit să nu promovez nimic de pe magazinul meu virtual, care are produse naturiste ce previn orice boală, la prețuri de nimic”.

Unii părinții sunt mai sceptici și nu refuză toate vaccinurile, considerând că unele dintre ele sunt mai importante: „Trebuie să facă bolile copilăriei, să capete imunitate naturală. Chiar dacă doctorii spun că rujeola mai ucide câte un copil la o mie de cazuri, instinctul meu de mamă spune sigur că copilul meu poate fi acel unul dintr-un milion la care apar reacții adverse grave din cauza vaccinului de la un an! Am văzut pe Youtube mii de copii cu autism din cauza vaccinurilor, nu dau pojarul pe autism!”

„Voi avea grijă ca fata mea să își înceapă viața sexuală de la 21 ani, va fi protecția absolută împotriva virusului HPV. De altfel mă voi asigura că viitorul ei soț va fi și el nevaccinat, pentru că sunt convins că și el a primit aceeași educație”, declară încrezător un viitor tată. „Am văzut atâtea cazuri de fete de 12 ani infertile din cauza vaccinului Gardasil”, continuă el, „și chiar cred că vaccinul nu este atât de sigur și de eficient pe cât se spune.”

Printre părinții care au participat la studii se află și experți chimiști: „Nu se poate să injectezi atâtea chimicale în corpul fragil al unui copilaș de nici 2 zile”, declară o mămică care abia a născut prin cezariană. „Copilul treubie să crească într-un mediu armonios, natural, să mânânce cât mai bio, dacă se poate doar hrană vie, crudă, iar vaccinurile nu fac decât să perturbe acest echilibru. Formaldehida din vaccinuri, spre deosebire de cea dintr-o pară verde, coaptă și zemoasă, este de proveniență sintetică, artificială”, susține expertul chimist.

Minunata sănătate a copiilor mei nevaccinați este confirmarea că am luat cea mai bună decizie. N-au răcit niciodată, nu le curge nasul, foarte rar au avut febră, de fapt nici nu ne speriem de febră, mergem la urgențe doar la febră 41.”, declară o mămică cu doi copii nevaccinați de 3 luni și 2 ani, care să pregătește să-și înscrie copilul cel mare la grădiniță, în comunitate. „Nu înțeleg de ce grădințile ne cer avizele cu vaccinurile, că, dacă ceilalți sunt vaccinați, ar trebui să nu le fie frică de copilul meu nevaccinat”, mai spune mămica, neștiind probabil că la aceste studii ale Institului Român de Parenting au participat câteva zeci de părinți de copii nevaccinați, din același cartier, care și-i vor duce sau îi duc deja la aceeași grădiniță.

În urma acestor studii, cercetătorii români au dezvăluit misterele acestui nou fenomen din România: „Este încurajator pentru viitorul sănătos al României faptul că părinții se informează și că nu mai merg ca oile la vaccinare. Medicii de familie sunt impresionați de noile informații cu care vin părinții și promit să schimbe situația din țară: niciun copil nu va mai fi vaccinat pe bandă rulantă. Sursele de pe Internet sunt de o valoare incontestabilă, nu prezintă informația trunchiată sau scoasă din context, nu se exagerează efectele adverse ale vaccinurilor, așa cum fac doctorii cu complicațiile bolilor și părinții nu mai iau decizii bazate pe frică. Sunt milioane de dovezi, trebuie doar să le cauți și să le crezi. Așa cum am promis, vom introduce cursuri în facultățile de medicină unde studenții vor învăța adevărata față a vaccinării în masă la români. Niciun copil nu va mai suferi din cauza acestor injecții inutile!”

Disclaimer: Acest articol este o satiră și intenția lui este să reflecte miturile și preconcepțiile despre ceea ce înseamnă vaccinare. Multe din legăturile din articol duc la la alte articole sau studii care refutează aceste idei. Am adăugat acest disclaimer pentru că pe Internet este greu să se facă diferența între o parodiere a unor retorici și retorica în sine și acest gen de articole au câteodată nevoie de o astfel de precizare. În limbajul Internetului acest aspect se numește legea lui Poe

„Sunt un copil al anilor 1970 al unor obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată”

Părinți rațional

Sunt un copil al anilor 1970 al unor părinţi obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată. Am fost crescută cu o dietă incredibil de sănătoasă: nici un strop de zahăr pănă la 1 an, legume organice cultivate în grădina de acasă, lapte neprelucrat, fără glutamat, aditivi sau aspartam. Mama mea a folosit homeopatia, aromaterapia, osteopatia şi luam zilnic suplimente de vitamina C, echinacea şi ulei de ficat de cod. Am avut un stil de viaţă sănătos, mult timp petrecut pe afară, am crescut în apropierea unei ferme, mergeam pretutindeni, am făcut sport şi dansam de două ori pe săptămână, am băut apă din plin. Nu am avut voie să mănânc nici măcar floricele de porumb, chiar şi sucul meu proaspăt de fructe era îndoit cu apă pentru a-mi proteja dinţii şi aş fi făcut moarte de om pentru o bucată de pâine albă şi biscuiţi de la magazin în gentuţa mea cu gustarea de prânz, măcar din când în când, în loc de fructe, la fel ca şi ceilalţi copii. Mâncam doar carne organică, locală, poate o dată sau de două ori pe săptămână iar mama şi tata găteau totul de la început iar chipsurile gătite în cuptor erau rezervate pentru acele seri în care mama şi tata aveau musafiri şi trebuia să avem „trataţie”.

„Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă?”

Oricât de sănătos ar părea stilul meu de viaţă am făcut pojar, oreion, pojărel, un tip de meningită virală, scarlatină, tuse convulsivă, amigdalită în fiecare an, vărsat de vânt, unele din ele care ar fi putut fi prevenite prin vaccin. Când am avut vreo douăzeci de ani am făcut infecţie cu papiloma virus, o formă precanceroasă şi am petrecut 6 ani din viaţă gândind cum o să le spun celor doi copii ai mei că mami are cancer înainte ca să scap şi de asta.
Deci a avea „imunitate naturală” nu a funcţionat pentru mine. Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă? Mama a fost una din cele mai preocupate de sănătate mame – îi certa pe toţi prietenii mei în legătură cu asta. Nu a fumat, nu consuma alcool, nu lua medicamente şi nu ne lăsa să ne uităm la televizor la orice, nu ne purta cu încălţăminte de plastic şi alte lucruri din astea. A trăit o viaţă alternativă sănătoasă. Şi ştiţi ce? Mă bucur că ne-a hrănit cu minunata ei dietă şi mă bucur că a avut grijă de noi în acest fel.

Dar asta nu a prevenit îmbolnăvirea mea cu bolile copilăriei.

Cei doi copii ai mei, vaccinaţi, pe de altă parte, au fost rareori bolnavi, au primit antibiotice poate de două ori în viaţa lor (nu ca mine care am făcut atât de multe boli pentru care am avut nevoie de antibiotice atât de des că am dezvoltat rezistenţă la ele ceea ce m-a dus în spital cu un microb rezistent la penicilină la 21 de ani – acea amigdalită care a ucis-o pe regina Elisabeta şi de care am scăpat doar cu antibiotice). Copiii mei nu au avut altă boală a copilăriei în afară de vărsat de vânt pe care l-au făcut amândoi în perioada în care încă alăptam. Şi ei au crescut cu o dietă sănătoasă, cu alimente organice, de casă, etc. Nu chiar la fel ca mine pentru că eu nu am fost la fel de strictă ca mama, dar amândoi sunt mai sănătoşi ca mine şi decât am fost eu vreodată.

„Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri.”

Mă trezesc câteodată mirându-mă de afirmaţia că „complicaţiile bolilor copilăriei sunt extrem de rare dar cele ale vaccinurilor sunt agresive”. Dacă este aşa, încerc din greu să înţeleg de ce eu cunosc mult mai multe persoane care au suferit complicaţii ale bolilor care ar putea fi prevenite ale copilăriei şi nu cunosc pe nimeni care să fi suferit complicaţii din cauza vaccinurilor. Am prieteni care au surzit după pojar (rujeolă). Am o prietenă care este parţial oarbă după rubeolă (pojărel) contactat în uter. Fostul meu soţ a făcut pneumonie de la vărsatul de vânt. Fratele unui prieten a murit de meningită.

Dovezile anecdotice nu trebuie să fie baza deciziilor noastre. Părerile unora şi ştiinţa bazată pe dovezi insuficiente pentru a schimba opinii, astea le cunosc deja. În fond, calea urmată de cei care se opun vaccinurilor este una anecdotică, nesusţinută de dovezi. Ei bine, v-am spus care este experienţa mea personală. Şi experienţa mea personală m-a făcut să mă grăbesc să îmi vaccinez copiii şi pe mine. Am făcut de curând gripă şi acum recuperez vaccinul pentru tuse convulsivă ca să îmi protejez copilul nenăscut încă. Imunitatea mea naturală dobândită după trecerea prin tusea convulsivă la vârsta de 5 ani nu va fi suficientă să îl protejez după naştere.

Înţeleg, până la un punct, de unde vin părinţii care nu vor să îşi vaccineze copiii. În anii 1990, când eram o tânără şi îngrijorată mamă, înfricoşată de lumea în care urma să îmi nasc copilul, studiam homeopatia, fitoterapia şi aromaterapia, credeam în îngeri, vrăjitoare, clar-văzători, cercuri în lanuri de grâu, extratereştri la Nazca, marinari uriaşi care îşi împărtăşeau cunoştinţele aztecilor, incaşilor şi egiptenilor şi credeam că eram o persoană binecuvântată de Spiritul Sfânt cu capacităţi vindecătoare. Îmi studiam aura la jumătate de preţ şi filtram fluorul din apa de băut. Alesesem să fac regresiuni în trecut în loc să iau antidepresive. Primeam zilnic sfaturi de la cărţile de tarot. Îmi cultivam propriile mele legume şi îmi preparam propriile remedii din ierburi. Eram atât de scorţoasă încât m-am prăbuşit literalmente. Abia când am reuşit să preiau controlul tuturor acestor gânduri şi temeri paranoide despre lumea din jurul meu şi am devenit un om cu gândire critică obiectivă, abia atunci m-am făcut bine. Şi abia atunci când am încetat să iau pastile de zahăr pentru orice şi am început să merg la medici am început să prosper fizic şi mental.

Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri. Dar nu toţi din jurul tău sunt la fel de puternici, nu toată lumea are de ales, nu toată lumea poate lupta împotriva acelor boli şi nu toată lumea poate fi vaccinată. Dacă ai un copil sănătos, atunci copilul tău sănătos poate face faţă vaccinurilor şi poate proteja acei copii care nu sunt sănătoşi şi nu pot fi vaccinaţi. Învaţă-l pe copilul tău compasiunea şi învaţă-ţi copilul despre responsabilitatea pentru cei din jurul lui. Nu îţi învăţa copilul să fie egoist şi speriat de lumea în care trăieşte şi de oamenii din jurul lui. Şi învaţă-l să iubească oamenii cu autism sau cu alte disabilităţi importante dar să nu-i eticheteze ca fiind handicapaţi.

„Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri.”

Şi, în final, ceea ce este cel mai important pentru mine – expunerea conştientă a copilului tău la bolile copilăriei este o cruzime. Chiar şi în absenţa complicaţiilor aceste afecţiuni nu sunt plăcute. Nu ştiu tu, dar mie nu-mi place să văd copiii suferind fie şi de o răceală sau de o rană la genunchi. Dacă nu ai avut niciodată aceste boli atunci nu ştii cât de urâte sunt dar eu ştiu. Durere, disconfort, incapacitatea de a respira, de a mânca sau de a înghiţi, febră, coşmaruri, mâncărimi pe tot corpul atât de mari că nu poţi suporta nici cerceaful, să slăbeşti aşa de mult încât să nu mai poţi nici merge bine, diaree care te lasă sleit de puteri pe podeaua băii, orele neplătite ale părinţilor care lipsesc de la lucru (şi eu lucrez acasă, deci rămâneam fără venituri), carantina, absenţele de la şcoală, absenţele de la petreceri, grijile, nopţile nedormite, transpiraţia, lacrimile şi sângele, vizitele la miezul nopţii la X şi Y, aşteptarea din camerele de aşteptare ale medicilor singură fiindcă nimeni nu vrea să stea lângă tine fiind înfricoşaţi de erupţia de pe toată faţa copilului tău …

Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri. De îndată ce ratele de vaccinare încep să scadă cu atât mai puţin va putea imunitatea celorlaţi să apere şi pe copilul tău. Cu cât mai mulţi oameni vor dori să îşi vaccineze copilul cu atât vom fi mai norocoşi.

După Amy Parker, 2014, 3 ianuarie; Sursa: www.voicesforvaccines.org
Amy Parker este o mamă de 37 de ani care are doi copii adolescenţi şi este pe cale de a naşte al treilea copil în curând. A fost crescută într-un loc idilic din Lake District, England de părinţi foarte conştienţi. În prezent lucrează în Fylde Coast, England şi predă pian şi canto.

Traducere oferită de BABY CARE SIBIU, ONG ce are ca obiectiv principal sprijinirea îngrijirii în cele mai bune condiții a nou-născuților internați în terapia intensivă neonatală. Vizitați-le pagina, căutați despre ei prin presă și dacă aveți chef de sprijinit vreo cauză, asta-i una dintre cele mai bune.

MissParker vs Amy Parker

Zilele astea ajunge pe Facebookul românesc o lecție de viață a unei femei din Anglia, Amy Parker, ce a demontat multe din miturile urbane și a deranjat atât susținătorii medicinilor și stilurilor de viață alternative, cât și pe cei ai antivaccinismului. Pe scurt, Amy Parker s-a născut in anii ’70 într-o familie care a adoptat medicina alternativă, o dietă cât mai sănătoasă, dar restrictivă și care a hotărât să nu-și vaccineze copiii. Deși familia a încercat să-și crească cât mai sănătos copiii, Amy avut mai multe boli infecțioase, unele prevenibile prin vaccinare. Cunoscând importanța vaccinurilor, ca adult, și profitând și de experiența ei din copilărie, Amy Parker a hotărât să-și vaccineze copiii. Și-a publicat povestea ei pe un site „Voices for Vaccines” al cărui unic scop este acesta, de a promova astfel de experiențe din care să învețe toată lumea.

Asociația Baby Care, Sibiu, un ONG românesc care, din descrierea paginii de pe Facebook, are „ca obiectiv principal sprijinirea ingrijirii in cele mai bune conditii a nou-nascutilor internati in terapia intensiva neonatala”, traduce această poveste în limba română și o publică pe pagina lor.

Felicia Popescu, o antivaccinistă mioritică, decide să ia atitudine în fața acestui sacrilegiu adus religiei antivacciniste și, într-un access de furie, publică pe blogul personal un articol care se vrea a fi o demontare a poveștii, dar care s-a dovedit a fi o replică jenantă pentru o doamnă cu așa convingeri fine.

Pentru că Amy Parker a îndrăznit să fie o voce pentru vaccinuri, doamna Felicia Popescu nu a găsit alte cuvinte pentru ea decât „imbecilă”, „vacă proastă și coruptă”, „scroafă împuțită și corpută”, „troll penibil din Big Pharma”, iar maxima politețe a fost pronumele de politețe „fă”, că așa stă bine unei doamne. Ba de multe ori s-a adresat  și copilului Amy Parker, întrebându-o cum de-a reușit acest copil crescut atât de sănătos să facă o „amigdalită pul(t)acee” și cum de a scăpat de „tetanos la anos”, știind că a crescut la o fermă, în aer liber. Nu știu cum vedeți voi aceste expresii, dar eu le văd cu o conotație sexuală, ba chiar pedofilă și e jenant pentru Felicia Popescu, care s-a implicat activ in cazul Sophie, fetița presupusă victimă sexuală a tatălui și bunicului ei, să facă astfel de sugestii pedofile, să satisfacă imaginația bolnavă a nu știu cui pedofil ce-i citește articolul, doar pentru că Amy Parker se află de partea cealaltă a baricadei a pseudocontroversei a vaccinurilor. Dar nu mă miră, în numele religiei faci orice.

Dincolo de tonul articolului, o fi având ea oare dreptate?

Argumentația ei se bazează pe faptul că Voices For Vaccines e finanțat de doctori și cercetători, care sunt inevitabil în buzunarele Big Pharma. Pe Paul Offit, unul dintre cei ce revizuiesc articolele publicate, îl numește „criminal și corupt”, doar pentru că a inventat un vaccin pentru rotavirus. Să fie oare crima lui un vaccin care a salvat milioane de vieți? Se îndoiește că povestea și Amy Parker ar fi reale, dar spre finalul articolului găsește un video chiar cu Amy Parker.  Condamnă povestea ca fiind o anecdotă, la fel cum cei ce susțin vaccinurile condamnă poveștile cu copiii cu autism afectați de vaccinuri, dar uită ca marea diferență e că, din punct de vedere medical, prima e posibilă, iar celelalte nu. Poate o crede totuși pe Dr. Sherri Tenpenny, o cunoscută antivaccinistă de peste hotarele românești, cum e să crești nevaccinat și să te îmbolnăvești din cauza bolilor prevenibile prin vaccinare și să ratezi un an întreg de școală.

Felicia Popescu nu crede în patogenitate, adică în capacitatea microbilor de a crea boli, nici în sistemul imunitar, în capacitatea corpului uman de a se lupta cu microbii. Practic dă cu piciorul la două sute de ani de medicină, de cercetare. Cu toate astea, Felicia Popescu dorește să vadă fișa medicală a lui Amy Parker ca să confirme dacă chiar a avut acele boli. Păi dacă tu nu crezi în patogenitate și în medicină, la ce îți mai trebuie o fișă scrisă de un doctor? La ce te ajută? Și apoi, tu, absolvent de Litere, ce-ai putea înțelege din acea fișă?

Până una alta, povestea lui Amy Parker poate fi una reală. Partea bună a poveștilor scrise pe Voices for Vaccines e că au afirmații despre vaccinare argumentate cu studii, iar acele referințe sunt verificate de niște oameni de știință de top şi de renume mondial.

MissParker

N-am pomenit deloc până acum de MissParker, celălalt versus, dar probabil ați ghicit cine e.

Blogul „piersicuta” a luat naștere acum ceva ani după ce Felicia Popescu a acumulat multe frustrări pe forumul desprecopii.com în urma controverselor ei interminabile pe tema vaccinării, iar moderatorii au trebuit să-i închidă subiectele, declarând că, citez, „nu vrem si nu putem sa asistam calmi la aceasta campanie antivaccinare, imposibil de justificat medical si acoperita numai de presupuneri si surse informationale ne-controlate. MissParker este libera sa ramana membra a acestui forum. O rugam insa sa inceteze campania anti-vaccinare si sa isi foloseasca cunostintele si convingerile numai pe seama sanatatii copilului sau.”

Felicia Popescu n-a învățat nimic din toate discuțiile pe tema vaccinării și a refuzat să creadă în dovezi. E nesănătos, pentru că dacă faceți la fel nu vă faceți vouă rău, ci copiilor voștri. Dacă luați o decizie în privința vaccinurilor, asigurați-vă că e cea mai bună decizie susținută medical și nu cea mai bună decizie susținută de oameni ce suferă de narcisism, n-au simțul logicii, iar singura lor preocupare în aflarea adevărului e să-și alimenteze propria religie.