Despre vaccinuri când nu erau – mărturie

de Dr. Elena Copaciu

Cum aș putea să intervin într-o discuție pro sau contra vaccinare? După ce s-a născut fratele meu cel mare, părinții au mai avut o fetiță, care a murit la 3 luni, în 1954, într-o epidemie de tuse convulsivă! La 3 ani a venit pe lume fratele mijlociu și, cândva după 1960, eu. Nu știu dacă în acele vremuri grele părinții mei ar fi decis să aibă 4 copii. Erau trecuți de 33 de ani amândoi și poate că dorul niciodată ostoit după minunea aceea de copil i-a făcut să ia decizia aceasta. Tatăl meu nu a scos niciodată o vorbă despre copil. Doar că am primit la naștere numele ei. Întocmai. Era ca și cum le-ar fi fost adus copilul înapoi! Mama a vorbit puțin în copilăria mea despre copilul pierdut. Și mereu își reproșa că nu a reușit să o izoleze de copiii bolnavi la vremea aceea, că nu a reușit să o apere și nu își revenea din șocul morții sale rapide! Pe măsură ce anii au trecut, avea noaptea coșmaruri că, undeva fetița trăiește și este singură, înfometată și îi este frig! În ultimele luni de viață, avea momente de panică terifiantă și mă ruga să îi promit că o să am grijă de ea, că nu o să îi lipsească nimic și că o să o dăm la școală!..

În lumea copilăriei mele nu prea exista o casă în care să nu fi fost victime ale bolilor pentru care ulterior s-au găsit vaccinuri! Multe decenii din secolul 20, copiii mureau de bolile copilăriei( femeile nășteau cîte 7-8-10, dar ajungeau la maturitate 2-3!); mamele erau terorizate că, odată ajunși la maturitate, băieții mureau în războaie (și tot la 20-30 de ani Europa era traversată de războaie nimicitoare) și fetele la naștere (hemoragii incotrolabile sau infecții puerperale pentru care nu existau antibiotice) sau de tuberculoza care făcea ravagii și cu greu se putea vindeca! În 1918, la marea epidemie de gripă spaniolă, au murit părinții bunicii mele paterne și sora cea mare! 5 orfani. Au trecut în casa rudei celei mai apropiate, prefectul de Silistra. Când bunica s-a căsătorit, soacra sa a decis ca, odată cu mireasa să aducă la ei în casă toți orfanii( să nu mai treacă încăodată prin trauma despărțirii). Și de la dânsa au plecat cu toții să își facă rost în viață. Între timp, soția prefectului de Silistra a murit la naștere și bunica a avut grijă de unica ei fiică, iar legătura dintre ele două a rămas pe viață!

În 1956-57 Europa era zguduită de epidemia de poliomielită! În jurul nostru, aproape nu a rămas familie cu copii neatinși de virus! Au murit mulți copii, au supraviețuit copii cu sechele motorii grave sau cu retard neuropsihic important. Știu astfel de copii îngrijiți cu multă dragoste și dăruire în familie vreme de zeci de ani! De părinți bolnavi și ei octogenari- nonagenari pe care poate numai grija pentru copiii aceștia bătuți de soartă( ajunși și ei la 60-70 de ani) îi mai ținea în viață! Îmi revine mereu în minte o scenă sfâșietoare de la înmormântarea mamei unuia dintre acești copii, cu sechele grave cerebrale, care stătea lângă sicriu și spunea legănându-se: ”dor de mamă, dor de mamă!”…Și toți erau copii normali la naștere și cu dezvoltarea frumoasă pe care o au toți copiii în familii care și i-au dorit și îngrijit cu devotament și înainte și după boala cumplită care le-a frânt destinele! Ca medic, singurul vaccin de care mă temeam era cel antipolio, pentru că era făcut cu virus viu atenuat și exista riscul ”încălzirii” tulpinii care putea da ulterior boala! Acum și riscul acesta este îndepărtat, în vaccinuri fiind virus inactivat. Și dacă se spera că până în anul 2000 boala va fi eradicată, încă mai apar focare de boală!

Am ”experimentat” pe propria piele o reacție vaccinală gravă și efectele vaccinării obligatorii de prin 1972 când ni se făcea la școală vaccinul antiholeric, fără prea multe informații și, evident, fără acordul părinților! După 90 s-a putut efectua și vaccinul contra virusului hepatitei B! Între timp căpătasem un teren plurialergic, după fiecare rapel îmi înțepenește umărul la brațul la care se injectează, dar nu mi-aș pune problema să nu îl fac, câtă vreme toată copilăria am asistat la lupta pentru supraviețuire a unuia in unchii mei care a făcut prin anii 70 o formă gravă de hepatită B după injecții cu seringi nesterile la un dispensar medical!

Ca medic am văzut consecințele nevaccinării BCG- copil de 18 luni cu meningo encefalita TBC – ”scăpat” la vaccinare în maternitate. Locuiau cu bunicul care a făcut TBC pulmonar. Ancheta epidemiologică neglijentă nu a sesizat pericolul( acum însă am avut nevoie să aducem vaccinul din Bulgaria, pentru o urgență în familie!)…am văzut ce repede se moare de meningită meningococică, am văzut copii cu pancencefalită sclerozantă subacută- complicație redutabilă a rujeolei! Și asist perplexă la epidemia actuală: mii de cazuri de boală și zeci de decese! Plus discuții emoționale pro sau con! Ceea ce presupune lipsă de profesionalism și mult diletantism! Vorbim de vieți de copii! Autoritățile sunt obligate să facă un plan de gestionare a tuturor riscurilor, să elaboreze măsuri pe termen scurt si mediu! Să aduca dozele de vaccin in cabinetele medicilor de familie și farmacii! Să decidă schemele de vaccinare. Mai e nevoie de o campanie susținută de comunicare! Fiecare părinte să știe ca poate alege varianta pe care o considera cea mai sigură pentru copilul său. Și să știe că risc zero nu există! In orice decizie va exista și un risc asumat, vaccinat sau nevaccinat, copilul trebuie să fie în siguranță! Istoria rămâne în urmă, dar trebuie să fim conștienți că aparenta siguranță și imunitate la boli transmisibile de acum, se datorează și programelor de zeci de ani de vaccinare pe scară largă. Mai mult nu aș putea spune eu, care poate am venit pe lume și din lipsa vaccinurilor! Mereu mă întreb însă, ce ar avea de spus pe tema aceasta sora pe care nu am cunoscut-o niciodată!….R.I.P.

Anunțuri

Marș pentru viață

Un marș pentru vaccinuri n-ar face și ei.

Sunt destui preoți și oameni religioși care sunt anti-vaccinare, în special împotriva vaccinului ROR, deși acest vaccin protejează împotriva rubeolei, o boală care poate cauza un avort spontan sau poate duce la o naștere de copil mort.

Ori poate că cei care sunt anti-vaccinare se bazează pe legile veunui plan divin care include rubeola ca metodă contraceptivă și că ar fi mare păcat să intervenim noi cu vaccinuri nocive care ar da acest plan peste cap.

Toți cei care sunt împotriva vaccinului ROR contribuie în mod direct la o parte dintre avorturi. Dr. Todea-Gross care a scris biblia mișcării anti-vaccinarea din România este și împotriva oricărei metode contraceptive. Am găsit un material scris de ea (PDF) în care  susține că până și practica coitului întrerupt este împotriva Vieții. De fapt această practică este asemenea Onaniei, Dumnezeu însuși pedepsind acest păcat prin diverse stări: bărbați frustrați și femei frigide. Chiar știința însăși recunoaște aceste reacții adverse, spune ea. Materialul e un deliciu. Recomand 10/10.

Până una, alta avortul practicat ca metodă contraceptivă e la fel de rău ca nevaccinarea copiilor, dar să impui unei femei sau unui cuplu să aibă un copil în orice condiții, așa cum își doresc cei ce organizază acest „Marș pentru viață”, depășește orice idee de intimitate.

Am auzit un reprezentant al Bisericii că orice familie tânără ar trebui să aibă 3 copii: unul pentru mamă, unul pentru tată și unul pentru stat și biserică. Acum înțeleg de ce există orfelinate. Statul a mai decis acum vreo 40 de ani că nicio o femeie nu mai are dreptul la avort, dar pare că n-a prea știut ce să facă cu copiii nedoriți și i-a plasat în lagăre de exterminare de copii cum a fost cel de la Cighid din anii ’80, în județul Bihor.

Ce nu înțeleg deloc cei care organizează acest marș e că educația sexuală duce la scăderea numărului de avorturi. Ca să o parafrez pe Dr. Todea-Gross, chiar și știința recunoaște acest lucru. Și ca să le mai zdrunci o credință știința mai recunoaște că programele de educație sexuală care promovează doar practicarea abstinenței desfășurate pe durata a 10 ani în SUA nu numai că au fost ineficiente în rândul tinerilor, ci au fost corelate cu creșterea numărului de sarcini în rândul copiilor adolescenți. Știința mai recunoaște că în statele unde se practică educația sexuală sunt mai puține nașteri în rândul tinerilor, dar că în acele state așa mai religioase și mai conservatoare tinerii fac sexică în draci și iresponsabil.

Ce să ne intereseaze pe noi ce spune știința, când avem o cărticică care ne arată clar că, dacă practici coitus interruptus, atunci nevasta va fi frigidă și tu vei fi un frustrat.

Vă las cu Silviu Gherman să închidă acest post.

17 copii au murit din cauza mișcării anti-vaccinare. Știm cine sunt reprezentanții ei?

Ministerul Sănătății publică săptămânal evoluția epidemiei de rujeolă și de fiecare dată mai apare câte un deces. Numărul copiilor decedați din cauza rujeolei a ajuns la 17 la momentul 10.03.2017. În total au fost 3446 de cazuri, cu 250 mai multe decât la raportatarea anterioară din 3.03.2017

Reprezentanții mișcării anti-vaccinare fie insistă că totul este o conspirație, fie că rujeola este în continuare o „boală a copilăriei” și că acei 17 copii oricum mai sufereau și de altceva și oricum trebuiau să moară la un moment dat. Da, sinsitru.

Din cei 3446 de copii, 3317 sunt nevaccinați. Vaccinul ar fi prevenit epidemia curentă, dacă toți ne-am fi vaccinat copiii. În ultimii 10 ani ROR a fost cel mai demonizat de către mișcarea anti-vaccinare, fiind vaccinul cu rata cea mai mare de refuz. Motivele au fost diverse și niciunul adevărat: ba vaccinul ROR este cauza autismului, ba că are în compoziția sa mercur, ba că rujeola este o simplă boală a copilăriei. Unii au scris bloguri întregi în care să demonstreze aceste lucruri. Alții au apărut în media cu interviuri prin care credeau ei că ridcă gradul de îngrijorare în rândul mămicuțelor și tăticuților. Au preluat de fapt retorica scrisă de către reprezentanții mai mari ai mișcărilor anti-vaccinare din țările din Vest.

Mișcarea anti-vaccinare din România este direct răspunzătoare de această epidemie. Ea este autorul celor 17 decese, rujeola fiind arma convenientă.

black death

De fiecare dată când mai apare câte un articol în presă despre rujeolă, mai văd câte o reacție de genul „Mulțumim, Olivia Steer!” E ca și cum Steer ar fi singurul creier malefic capabil să creeze un trend atât nociv, încât să convingă mii de părinți să nu-și mai vaccineze copiii și să-i expună în fața unor boli fatale. E departe de a fi adevărat. Părinții au fost mințiți puțin câte puțin de către mulți alții, de la doctori, până la ziariști sau mămicuțe cu bloguri. La rândul lor au devenit portavoci ai mișcării anti-vaccinare, crezând orbește că au descoperit dușmanul de moarte al copiilor lor, devenind și ei niște vectori ai acestei molime care a acaparat fiecare generație de părinți de copii născuți din 2006 până acum.

Ar fi convenabil pentru ei să ne referim la mișcarea anti-vaccinare ca la ceva abstract sau cel mult prin imaginea Oliviei Steer. De-a lungul timpului am citit fel și fel de personaje. Cu riscul să mi-o încasez în vreun fel, am să fac în acest articol catalogul celor care au contribuit în mod direct la decesul celor 17 copii. I-am împărțit după contribuția lor și felul în care cred eu că au prins la părinți.

Doctori

Dr. Christa Todea-Gross – medic de familie – autorul cărții „Vaccinurile: prevenție sau boală” – consideră rujeola o simplă boală a copilăriei, pe care toți copiii trebuie să o facă; cartea a apărut în 2011 și este considerată biblia mișcării anti-vaccinare

Dr. Adrian Cacovean – chirurg – invitat permanent la B1 TV, activ pe Facebook, la 3 postări, una e despre vaccinuri. Crede în medicina germanică care susține că bolile nu sunt cauzate de virusuri, bacterii; homeopatie și alte pseudoștiințe

Dr. Rareș Simu – imunolog – afirmă că vaccinurile ar fi cauza bolii SIDA, că numărul cancerelor este corelat cu vaccinarea în exces și că ar fi contraindicate copiilor cu boli autoimune; practică homeopatia.

Dr. Mircea Pușcașu – autorul blogului „Bucovina Profundă” – un blog ultra-ortodox care vorbește preponderent despre vaccinuri, masoni, cipuri, educație sexuală și alte chestii mai mult sau mai puțin obscure. Activ online cu mult înainte să devină Olivia Steer celebră. Apare în interviuri la televiziunea publică ca reprezentant al celor care refuză vaccinurile.

Prof. Dr. Pavel Chirilă – a prefațat cartea scrisă de Dr. Christa Todea-Gross, practică homeopatia, medicina creștină, opozant fervent al vaccinului anti-HPV; a lansat în 2016 `Noul Testament` al mișcării anti-vaccinare, o carte tradusă intitulată „Vaccinurile și autoimunitatea”.

De regulă, dacă vrei să găsești un medic împotriva vaccinurilor, cauți printre cei cu „competențe” în domeniul homeopatiei.

Bloguri și alți internauți

Ditta Depner – o mămică din Brașov cu audiență pe Facebook; apare constant în interviuri la televiziunile locale sau la Pro TV; are un magazin online unde vinde diverse lucruri `naturiste` și unde scrie și acolo împotriva vaccinurilor; auto-proclamată trainer HypnoBirthing; crede că poliomielita e de la prea mult zahăr

Cristela Georgescu – afirmă că se pricepe la cifre, sper că acum poate să număre până la 17; are un blog cu o secțiune intitulată `Abecedar de vaccinare` unde de fapt a scris/tradus vreo câteva zeci de articole antivaccinare; fană Prof. Dr. Pavel Chirilă; audiență mare pe Facebook, un fel de mămică model la care jinduiesc tinerele mămici; apare prin interviuri susținând nevaccinarea

Felicia „MissParker – Piersicuța” Popescu – secretarul mișcării anti-vaccinare; începe să fie activă online după 2008 pe un forum de părinți; afirmă că are mii de ore de traduceri de articole anti-vaccinare; devine cunoscută după ce publică pagina Facebook de susținere a Oliviei Steer „Go On Olivia Steer”; crede că bolile nu sunt cauzate de virusuri sau bacterii; nu crede în grupa sanguină; nu crede că există SIDA sau HIV; apare la Pro TV susținând nevaccinarea

Ligia Pop – promovează stilul de viață raw-vegan; cunoscută și activă pe Facebook cu postări anti-vaccinare

Irina Thiery produce un mini film unde promovează nevaccinarea și unde apar mai multe personaje menționate și pe aici

Veronica Crina Vereș – se autointitulează medic, dar foarte greu de spus dacă așa și e; crede în medicina germanică unde bolile nu sunt cauzate de virusuri, bacterii ș.a.; apare în interviuri; o televiziune reușește să obțină consultații medicale contra cost prin Skype

Mai există o categorie în mediul online unde se promovează antivaccinarea, dar aș numi-o „zgomot”. Acum câțiva ani era la modă să scrii despre masoni, Bilderberg și alte chestii conspiraționiste. De vreo câțiva ani au apărut alte sute de situri cu știri distorsionate, care au un aspect de duzină, dar cu viralizare mare. Unii autori sunt cunoscuți cel mult în nișa lor, alții deloc. La aceste situri nu cred că le citește cineva conținutul foarte mult, ci doar titlul. E suficient ca titlul să aibă impact, conținutul nu mai contează. Articolele reprezintă share-ul facil de rostogolit pe Facebook, destul cât să facă o impresie greșită a realității. Au simțit că articolele anti-vaccinare sunt rețeta sigură de a aduna trafic pe siturile lor. Nu-i menționez după nume, dar puteți găsi o listă completă aici.

Televiziuni și personaje din media

Cred că subiectul vaccinuri înseamnă și rating, altfel nu văd interesul televiziunilor pentru acesta. Fiecare televiziune a avut emisiuni dedicate subiectului.

Fiecare realizator a crezut de cuviință că personaje ca Ditta Depner, care crede că poliomielita este de la zahăr, au dreptul să aibă o dezbatere cu medicii privind vaccinarea. Astfel televiziunile le-au dat o uriașă oportunitate antivacciniștilor de a-și promova părerile și au creat senzația că au autoritatea necesară, dacă medici de renume stau de vorbă cu ei.

Notabile au fost trei emisiuni:

România, Te Iubesc, Pro TV – ediție realizată de Anca Anastasi. În acea emisiune Anca Anastasi a crezut că este foarte normal să apelezi la Ditta Depner sau Felicia Popescu să vorbească despre vaccinuri, doamne care nu au nici un studiu medical.

Între bine și rău, TVR 1 – ediție realizată de Liviu Mihaiu – unde prezintă informațiile despre vaccinuri la modul dubios, conspiraționist și tendențios

Sinteza Zilei, Gâdea – Antena 3 – o invită pe Olivia Steer să vorbească despre vaccinuri, fără ca măcar să fi avut pe cineva care să-i demonteze afirmațiile

Dan Badea – jurnalist la un ziar local din Argeș – stârnește pe baza unor minciuni isteria cu vaccinul hexavalent și copiii care au decedat din alte cauze

Pe YouTube să găsesc și multe alte emisiuni de la televizunile locale. De notat Ditta Depner mai apare la o televiziune locală din Brașov, al cărei realizator a fost coleg cu Anca Anastasi, realizatorul ediției de la Pro TV . Lume mică.

Vedete, alții

Olivia Steer, autointitulată jurnalist pe probleme medicale – foarte activă pe Facebook, apare la diverse televizuni vorbind despre vaccinuri

Dumitru Bălan – nutriționist – are un grup pe Facebook unde a adunat părinții de copii cu dermatită atopică; promovează ideea că vaccinurile sunt cauza dermatitei atopice și-și promovează propria metodă de rezolva dermatita atopică, contra cost; soția este medic pediatru

Prof. Dr. Costel Stanciu – Presedinte la Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania – a nu se confunda cu ANPC, dar cred că e intenționat asta; colaborează cu Felicia Popescu și alții; acum pare că s-a retras din subiectul vaccinuri

Așadar nu doar Olivia Steer a promovat anti-vaccinarea în România în ultimii ani, ci multă altă lume. Împreună au condus la această epidemie de rujeolă unde au murit 17 copii. Scopul lor ar fi fost minunat, dacă ar fi fost onești. Dar au mințit constant în următoarele feluri:

  • în privința efectelor adverse ale vaccinurilor, exagerându-le
  •  au minimalizat consecințele bolilor prevenibile prin vaccinare, făcându-le să pară boli ușoare, „ale copilăriei”
  • au afirmat că vaccinurile cauzează autism sau decese
  • au extras pasaje convenabile din articole științifice astfel încât să pară că vaccinurile sunt rele, deși în contextul acelor articole se înțelegea altceva, bazându-se pe faptul că nimeni nu citește acele articole
  • au afirmat că vaccinurile conțin substanțe toxice, cum ar fi mercur
  • au afirmat că copiii nevaccinați nu sunt un pericol pentru societate, bazându-se că societatea își va vaccina propriii copii și ignorând pe cei care nu pot fi vaccinați

Foarte mulți dintre ei au fost confruntați cu dovezi care le conraziceau afirmațiile, dar niciunul nu a retractat. Nicunul nu a zis da, domnule, am greșit, vaccinurile chiar nu sunt cauza autismului, pentru că uite, avem foarte multe dovezi științifice care probează. Niciunul nu a zis, da, domnule, vaccinurile nu au mercur în compoziția lor, tocmai am citit prospectele și am aflat asta. Nu. Au continuat să mintă alți părinți și astfel au contribuit la epidemia de rujeolă.

Televiziunile au jucat un rol important prin lipsa lor de etică. Nu știu cum se realizează o emisiune, dar mă gândesc că o minimă verificare tot faci pe acel subiect și vezi că cel cu care vorbești spune neadevăruri. În mod normal nu i-ai mai cere părerea, decât dacă ai un cu totul un alt interes, decât informarea.

Mă mai nedumerește ceva la televiziuni: felul în care decid că un subiect e destul tragic, încât să facă emisiuni maraton. Au murit 17 copii. Oare faptul că mor la distanțe de câteva zile unii de alții reprezintă un impediment pentru ei privind tratarea acestui subiect? Oare dacă ar fi fost altul contextul acestor decese, atunci ar fi avut mai multe puncte de rating?

Rujeola a fost arma, ucigașii morali sunt ei!

Update: Acest articol a mai conținut numele unei persoane pe care l-am retras ulterior.

Cum să faci bani din mesajele anti-vaccinare

Dr. Raed Arafat a publicat un mesaj pro vaccinare pe pagina sa de Facebook, care a fost preluat rapid de toată presa mainstream.

Cum era de așteptat a atras atenția și celor care sunt împotriva vaccinurilor, incluzând și un anume Dumitru Bălan. Numele mi-a atras atenția dintr-o emisiune la TVR despre vaccinuri la care au participat și profesorul Alexandru Rafila – preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, dr. Sandra Alexiu – vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicină Familiei și Alexandra Oberschi – preşedinta Asociaţiei Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor,

În acel comentariu, Dumitru Bălan descrie cum după 3 zile de la prima vaccinare DTP au apărut primele bubițe care au anunțat boala copilului, dermatita atopică, apoi evoluția aceste boli împreună cu tratamentele pe care le-a urmat, cheltuielile pe care le-a făcut și momentele dificile prin care au trecut.  Face însă o afirmație care a stârnit interesul:

„Apeland la cei mai buni medici naturopati ai Europei si colaborand cu laboratoare de renume am reusit sa intelegem cu adevarat ca baiatul nostru fusese intoxicat cu metale grele si ca sistemul lui digestiv era compromis.”

Dumitru Bălan

Conform acestei afirmații copilul lui a fost intoxicat cu metale grele și întrebarea care urmează este ce legătură există între vaccinare și acele metale grele? Din fericire tot el răspunde:

Dar cate metale grele am descoperit!
Era plin de Mercur, Argint si Plumb.
Si DA, i-am testat urina, scaunul, sangele, parul si era plin de ele la numai 1 an.
O fac si astazi, bineinteles.
In fiecare an,copilul meu este testat din cap pana in picioare la patru laboratoare diferite din Europa.

Dumitru Bălan

Evrika!

Omul acesta minte. Susține că are un copil victimă a vaccinării, pentru că a fost intoxicat cu metalele grele mercur, argint și plumb, apoi, deși descoperă acest lucru și deși este convins că vaccinurile sunt sursa acestor metale grele, el continuă să facă aceleași teste. Ori vacinurile nu conțin mercur, argint și plumb și nu ai mai repeta aceleași teste, unele invazive, știind că ai eliminat ceea ce tu consideri a fi sursa.

Minciuna este ceva specific mișcării antivaccinare, doar mobilul diferă. Unii chiar sunt convinși că sunt salvatori, alții au interes mercantil.

Căutând mai multe informații despre el am descoperit următoarele:

  • împreună cu soția lui a scris o carte „Vindecă natural dermatita atopică, alergiile şi intolerantele alimentare ale copilului tău”, preț 100 lei
  • el oferă consultații de nutriție la prețuri de 200 lei, 100 de lei și 50 de lei, efectuate prin diverse canale de comunicare
  • soția lui, care este medic pediatru, oferă consultații la cabinet la prețurile de 200 lei, 150 lei sau 100 de lei, dermatita atopică fiind principalul subiect
  • prin situl soților Bălan ei vând suplimente „ortomoleculare”; aceste suplimente înseamnă supradoze de vitamine în ideea că aceste supradoze vor trata problemele existente, pentru că în dozele normale sunt benefice omului, dar studiile arată nu numai că nu le rezolvă, ci că dozele mari de vitamine fac de fapt rău
book3d
Carte vândută părinților de copii cu dermatită atopică la prețul de 100 lei, promovată de reprezentanți ai mișcării anti-vaccinare

Profitând de disperarea părinților care au copii cu dermatită atopică, a creat un grup pe Facebook unde mulți dintre ei s-au înscris acolo în speranța că vor găsi o rezolvare. De altfel, el s-a și folosit de acest grup în emisiunea TVR pentru a susține că vaccinurile sunt cauza dermatitei atopice, conform mărturiilor membrilor acelui grup. Dovezile medicale nu susțin însă această cauzalitate, iar pentru o aprofundare a lor puteți citi un articol în limba română scris pe acest blog. Tot acolo veți găsi studii care arată că de fapt copiii vaccinați sunt mai puțin predispuși dermatitelor atopice și alergiilor în general, decât cei nevaccinați.

Desigur acel grup este rampa perfectă pentru promovare și specifică clar faptul că sfaturile lui sunt disponibile doar pe cale oficială (adică contra cost) și nu poate răspunde la orice întrebare pe Facebook (adică gratuit).

Mulți se întreabă ce interes au unii care sunt atât de dedicați în lupta împotriva vaccinării. Dumitru Bălan demonstrează nu numai că povestea lui este una nesusținută de dovezi, știind că niciodată vaccinurile nu au conținut plumb, argint sau thiomersal, compus al mercurului, car nu mai e prezent de 10 ani, dar și că poate câștiga financiar prin atragerea părinților cu copii bolnavi de dermatită atopică, profitând de mitul că vaccinurile ar cauza această boală. Interesul lui este să mențină acest mit și să-și promoveze grupul de pe Facebook, ceea ce a făcut și la TVR. Odată ajuns acolo, ești la un click distanță de ofertele familiei Bălan, iar tu, ca părinte scoți oricât din buzunar și urmezi orbește orice indicație, indiferent dacă e nocivă sau nu pentru copilul tău, disperat să faci orice ca să-ți salvezi copilul de dermatită atopică.

Din păcate părinții care urmează sfaturile familiei Bălan vor menține în continuare riscul ridicat de epidemii dat de nevaccinarea copiilor lor, iar cei cu dermatite atopice vor suferi și mai mult în urma unor infecții ca rujeola, având în vedere că au o piele deja foarte fragilă. De fapt copiii cu dermatită atopică beneficiază de vaccinare, inclusiv de vaccinarea antivaricelică care nu este inclusă în programul național de vaccinare.

Epidemia de rujeolă – cum să ne protejăm copiii

Am ajuns la decesul cu numărul 8 din această epidemie de rujeolă din 2016 și ne întrebăm serios, ca părinți, ce putem face ca să ne protejăm copiii. În acest articol vă voi prezenta recomandările generale emise de instituții medicale de la noi, dar și din alte țări din care vom putea învăța cum să ne comportăm în timpul unei epidemii de rujeolă.

Care sunt recomandările Ministerului Sănătății?

Prevenția rămâne principala armă în lupta cu bolile infecțioase ca rujeola. Pentru a putea obține imunitatea necesară, copiii trebuie să fie vaccinați cu vaccinul ROR. Aceste vaccin se face de două ori pentru același copil: o dată la vârsta de 11 luni și a doua oară la vârsta de 5 ani. Această epidemie a afectat în mare parte copiii sub 11 luni, pentru că nu sunt vaccinați până la această vârstă, conform schemei naționale de vaccinare.

De aceea Ministerul Sănătății recomandă coborârea limitei de vârstă la care poate fi vaccinat un copil în funcție de zona în care se află astfel:

  • de la 7 luni, dacă județul este într-o zonă de focar
  • de la 9 luni, în restul țării.

După aceea copilul continuă schema normală de vaccinare cu ROR la 11 luni și la 5 ani.

Dacă nu te-a sunat încă medicul de familie, ar fi bine să-l suni și să faceți o programare.

Ce facem cu copiii sub 7 luni sau care nu pot fi vaccinați?

Din păcate părinții care refuză să-și vaccineze copiii nu înțeleg că afectează nu doar copilul lor, ci și pe ceilalți, mai ales pe cei mici care nu pot fi vaccinați sau pe cei care suferă de alte boli și care nu se pot apăra în fața rujeolei pentru că au un sistem imunitar deja nefuncțional. Această epidemie este consecința anilor de refuz sistematic de a vaccina cu vaccinul ROR, având în vedere și faptul că niciodată nu au fost probleme cu aprovizionarea cu acest vaccin. Cu cât sunt mai mulți copiii nevaccinați, cu atât era de așteptat apariția epidemiei de rujeolă.

Copiii sub 7 luni au o anumită imunitate dobândită prin transfer din placenta mamei, asta dacă și mama lor a fost vaccinată sau a făcut rujeola în copilărie. Acești anticorpi dispar o dată cu atingerea vârstei de 7-8 luni. Alăptarea nu oferă protecție, deci nu poate înlocui vaccinarea.

Singurul mod de a proteja pe cei vulnerabili e să ne vaccinăm noi, cei din jurul lor. Vaccinul ROR costă în jur de 50 lei și-l pot face frații mai mari sau adulții dacă nu au fost vaccinați deja.

Alte lucruri pe care le-am putea face este să evităm zonele aglomerate, gen mall-uri, petreceri aniversare la copiii mai mari, participarea cu copiii mai mici la serbările de sfârșit de an, mersul la cumpărături în supermarket. O persoană este contagioasă înainte să se știe bolnavă, adică răspândește virușii cu 5 zile înainte de a apare erupția, rămâne contagioasă pe tot parcursul erupției  și încă 4 zile după dispariția ei.

Rujeoala e o boală a copilăriei, pe vremea mea…

Văd foarte des acest lucru: pe vremea noastră nu se făceau atâtea vaccinuri, peste tot auzeai despre cineva care are pojar și nu mai murea nimeni. Problema este că da, poate tu nu auzeai despre aceste decese, dar asta nu înseamnă că ele nu au existat. M-am uitat pe o statistică OMS privind numărul de decese din „vremea mea” și am constatat că ar trebui să mă simt norocos că azi sunt în viață. Câteva exemple: în anul 1981 au fost 117 decese, în 1982 au fost 253 decese, 1986 – 28 decese, 1993 – 66 decese, 1997 – 24 decese, (2004 s-a introdus ROR), 2005 – 9 decese, 2006 – 3 decese, 2012 – 3 decese, 2016 – 8 decese. După cum vedeți în anii când ne-am născut noi au fost decese cu sutele, dar noi n-am auzit despre ele din alte motive: fie presa comunistă nu vorbea despre ele, fie nu ne interesa subiectul că era prea mici, era problema părinților noștri. Faptul că noi nu am auzit de ele, nu înseamnă că nu au fost.

mortalitate-rujeola-1980-2015
Mortalitate rujeolă România 1980-2015, sursă grafic: WHO Mortality Database

Trebuie să adaug aici că vaccinarea împotriva rujeolei a început în 1979 și se făcea o singură dată de copil. Abia în 1989, în SUA, s-a descoperit că această schemă este insuficientă, proteja doar 90% dintre cei vaccinați și drept urmarea schema s-a mărit cu a doua doză, ducând protecția la 99%. Anii de mortalitate ridicată de pe vremea noastră reprezintă dovada că vaccinarea cu o singură doză era insuficientă.

Ce vor părinții care sunt împotriva vaccinurilor e să ajungem cumva în situația în care doar unii vaccinează și restul nu, cam ca pe vremea noastră când se vaccina doar cu o singură doză. Experiența ne arată că vaccinarea insuficientă sau nevaccinarea duce la epidemii de amploarea secolului trecut. Chiar ne dorim sute de decese?

Pe EduMedical am găsit o prezentare pe limbajul părinților despre complicațiile rujeolei și-ți recomand să treci prin ea pentru a putea lua o decizie cât mai înțeleaptă pentru copilul tău. Te poți folosi și de acest mic rezumat:

  • 1 din 10 bolnavi – infecții ale urechilor (în unele cazuri auzul este afectat)
  • 1 din 10 bolnavi – diaree
  • 1 din 20 bolnavi – pneumonie
  • 2-3 din 100 – convulsii
  • 1-3 din 1000 – deces
  • 1 din 609 bolnavi sub 12 luni – panencefalita sclerozanta subacută – invariabil fatală
  • 1 din 1000 – encefalită
  • 1 din 1700 bolnavi intr 1-5 ani – panencefalită sclerozanta subacută – invariabil fatală

Pătrunjelul ajută?

Nu. Pătrunjelul, homeopatele, mâncatul natural, aerisitul, statul la soare, mașinile scumpe, acatistele sau mersul la salină nu ajută. Am avut parte de aceste lucuri înainte de apariția vaccinurilor și nu au ajutat. Singurul lucru care e ajută este vaccinarea.

Sunt unii medici care nu recomandă vaccinarea

Da, sunt unii medici care nu recomandă vaccinarea. Ei recomandă invariabil pătrunjel, homeopate, mâncatul natural, aerisitul, statul la soare, mașinile scumpe, acatistele sau mersul la salină. Dacă totuși îl citezi pe dr. Rareș Simu ca fiind salvatorul cauzei antivacciniștilor, ar fi bine să treci mai întâi prin acest articol, apoi să lași un cometariu aici.

Ce facem cu reacțiile adverse?

Vaccinul ROR împotriva rujeolei este cel mai sigur din schema noastră. Totuși ca orice medicament vor exista reacții adverse, însă acest lucru trebuie comparat cu complicațiile rujeolei. Tot timpul vom face astfel de alegeri pentru copiii noștri. Punem în balanță beneficiile și riscurile și decidem.

  • febră usoara 1 din 6 cazuri
  • erupție ușoară 1 din 20 cazuri (necontagioasă)
  • umflarea ganglionilor la gât si obrajj in 1 din 75 cazuri
  • convulsii in 1 din 3000 cazuri
  • scăderea numarului de trombocite in 1 din 30,000 cazuri
  • reactii alergice grave in 1din 1,000,000 vazuri
  • niciun risc : autismul, dermatită atopică

Cei mai mulți copiii nu au parte de aceste reacții și când le au tot nu se pot compara cu complicațiile rujeolei. Balanța e pentru vaccinare.

Cum rămâne cu autismul?

Nu, vaccinurile nu duc la autism. Un fost doctor pe nume Wakefield a fraudat un studiu și a creat mitul că vaccinurile duc la autism.

Dar cu dermatita atopică?

E subiectul preferat al unora care vor să vândă niște leacuri minune pentru dermatită. Eu îi înțeleg pe părinții cu dermatită atopică, dar aceste leacuri le vor face mai mult rău. Cei care vând astfel de leacuri au mirosit că subiectul controversei vaccinurilor este un bun motor de promovare a produselor lor. Studiile arată că vaccinurile nu provoacă dermatită atopică.

 În loc de concluzii

Fă-ți un pustiu de bine și vaccinează-ți copilul!

Nu, Olivia, copilul nu ar fi murit oricum

Olivia Steer a demonstrat la Antena 3 că poate minți clipind frumos pe toată lumea. Problema cu Olivia Steer nu e că nu e informată, ci că minte conștient de efectele acțiunilor ei. Știe exact că povestea cu vaccinurile și autismul a fost o fraudă, că vaccinurile nu au mercur, că nu sunt atât de nesigure, că bolile nu sunt chiar așa, „ale copilăriei”, pentru că pot fi fatale la unii copii, că toate guvernele din toate țările nu urmăresc să ne ucidă copiii cu vaccinuri. Știe exact că nu poate produce dovezi pentru ceea ce spune și că e simplu să spună că „ne trimite link”. Știe excat că va produce panică printre mămici doar menționând cuvintele neurotoxine, mercur, autism și sintagma deces din cauza vaccinurilor. Are doar ani de zile de antrenament cu pseudo-argumentele anti-vacciniștilor de la noi.

Dar după emisiunea de la Gâdea, în urma reacției lumii, simte nevoia de justificare  a acțiunilor ei. Știu că antivacciniștii sunt în general niște oameni lipsiți de empatie, de răspundere socială și plini de un egoism fantastic, dar să ajungă atât de jos ca Olivia Steer nu m-am așteptat. Câtă lipsă de umanitate trebuie să ai să afirmi că unul dintre cei trei copii ar fi murit oricum din cauza infecției și problemelor existente? 

capture
Cum vine asta, Olivia? După gândirea ta, ce alți copii trebuie să mai moară oricum? Copiii care au cancer mor oricum și nu trebuie să-i mai protejăm cu imunitatea copiilor noștri sănătoși? Copiii care se nasc fără un sistem imunitar funcțional mor oricum la orice infecție, deci nu trebuie să-i mai protejăm de rujeolă? Copiii care fac un transplant mor oricum și nu mai au nevoie de noi să-i protejăm vaccinându-ne copiii noștri sănătoși care pot fi vaccinați și ei nu? Copiii sub un an care nu pot fi vaccinați mor oricum din cauza oricărei alte boli infecțioase, deci nu trebuie să ne mai facem datoria socială de a-i proteja și pe ei? Unii dintre bunicii copiilor noștri, Olivia, nu au imunitate? Ce facem cu ei? Sau ..

Nu, dragă Olivia, acel copil nu ar fi murit oricum! Acel copil lupta deja pentru viața lui, împreună cu părinții și medicii lui. Acel copil avea nevoie de protecția copiilor noștri sănătoși și apți pentru vaccinare. Dacă ne-am fi făcut datoria în primul rând față de copiii noștri, acel copil ar fi avut o șansă în plus și rujeola nu i-ar fi bătut ultimile cuie. Rușine, Olivia! Rușine ție, mișcării anti-vaccinare și părinților care prin decizia lor de a nu-și vaccina copiii apți de vaccinare au făcut posibilă această epidemie! Rușine și tuturor guvernelor și decidenților care știu că oamenii nu-și mai vaccinează copiii de ani de zile și nu au făcut nimic serios pentru a împiedica asta. Rușine că ați introdus în program vaccinul antipneumococic încă din 2013, ați tăiat panglici, Andreea Marin a mai încununat un proiect filantropic de succes, iar de atunci nu s-a găsit niciun ban să se fi vaccinat măcar un copil. Rușine că nu aveți vaccinuri în stoc, anul trecut au mai murit 5 copii din cauza tetanosului, toți nevaccinați, boală prevenibilă cu vaccinul care lipsește mai mereu. Rușine că ați putea introduce vaccinul împotriva varicelei fără mare deranj în schemă și puteți evita epidemii de zeci de mii de cazuri urmate de costurile aferente și alte decese. Rușine că nu aveți un sistem de alarmă eficient și au trebuit să treacă 6 luni să ajungă la noi informația că suntem în mijlocul unei epidemii în care unii copii mai și mor. Rușine, decidenților, că puteți lua măsuri concrete și pare că niciodată nu există climatul politic potrivit.

Sănătate multă!

Pentru cei care aveți copii sub un an: evitați mall-urile, petrecerile de copii, vizitele inutile la spital, vaccinați-vă copiii mai mari cu ROR, dacă nu ați făcut-o deja.

Oliviei îi recomand această povestioară a Oliviei lui Roald Dahl. Poate în al nșpelea ceas realizează răul pe care îl face. Poate…

„As the illness took its usual course I can remember reading to her often in bed and not feeling particularly alarmed about it. Then one morning, when she was well on the road to recovery, I was sitting on her bed showing her how to fashion little animals out of coloured pipe-cleaners, and when it came to her turn to make one herself, I noticed that her fingers and her mind were not working together and she couldn’t do anything.

” ‘Are you feeling all right?’ I asked her.

” ‘I feel all sleepy,’ she said.

„In an hour, she was unconscious. In twelve hours she was dead.”

Răspuns la îngrijorările părinţilor: vaccinurile multiple suprasolicită sau slăbesc sistemul imunitar al copiilor?

Prea Multe Prea devreme

Notă: Acest articol este o traducere a studiului „Răspuns la îngrijorările părinţilor: vaccinurile multiple suprasolicită sau slăbesc sistemul imunitar al copiilor?”, oferită de Dr. Maria Livia Ognean, medic primar neonatolog

Rezumat

Studii recente au arătat că un număr tot mai mare de părinţi sunt îngrijoraţi de faptul că se fac prea multe vaccinuri la copii. Această îngrijorare implică ideea că sistemul imun al copilului este insuficient de dezvoltat pentru a face faţă în siguranţă vaccinurilor sau că vaccinurile multiple pot suprasolicita sistemul imun. În această evaluare vom examina următoarele:

  1. ontogenia (evoluţia) răspunsului imun activ şi a abilităţii nou-născuţilor şi sugarilor mici de a răspunde la vaccinuri;
  2. capacităţile teoretice ale sistemului imun al copiilor;
  3. datele care demonstrează că afecţiunile minore sau moderate ale copilului nu interferă cu abilitatea copilului de a genera răspunsuri protective imune la vaccinuri;
  4. cum răspund copiii la vaccinurile administrate în combinaţie comparativ cu răspunsul la aceleaşi vaccinuri administrate separat;
  5. datele care arată că copiii vaccinaţi nu sunt mai predispuşi decât cei nevaccinaţi la afecţiuni cu alţi agenţi patogeni; şi
  6. faptul că, în prezent, copiii primesc mai puţine antigene în vaccinuri decât primeau în urmă cu 40 sau 100 de ani.

Acum o sută de ani copiii primeau un singur vaccin (cel împotriva variolei). Acum 40 de ani copiii primeau, de rutină, 5 vaccinuri (împotriva difteriei, tusei convulsive, tetanosului, poliomielitei şi variolei) în circa 8 injecţii până la vârsta de 2 ani. Numărul crescut de vaccinuri administrate copiilor şi procentul crescut al copiilor care au primit vaccinuri au dus la scăderea dramatică a numărului de îmbolnăviri cu boli care puteau fi prevenite prin vaccinare. Majoritatea tinerilor părinţi de astăzi nu au văzut niciodată multe din bolile pe care vaccinurile le previn. Ca o posibilă consecinţă a acestui fapt, studii de supraveghere naţionale arată că 23% din părinţii chestionaţi erau îngrijoraţi de numărul de injecţii recomandate copiilor lor[1] şi 25% erau îngrijoraţi de faptul că vaccinurile ar putea slăbi sistemul imun al copilului[1].

Tabel 1 – Numărul de vaccinuri şi numărul posibil de injecţii în ultimii 100 de ani

Anul Numărul de vaccinuri Numărul posibil de injecţii până la vârsta de 2 ani Numărul posibil de injecţii la o singură vizită la medic
1900 *

1

1

1

1960 †

5

8

2

1980 ‡

7

5

2

2000 §

11

20

5

* În 1900, copiii erau vaccinaţi împotriva variolei

În 1960, copiii erau vaccinaţi împotriva variolei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive (vaccin celular) şi poliomielitei. Vaccinurile difteric, tetanic şi contra tusei convulsive (pertussis, vaccin celular) se administrau combinate (DTP) iar cel contra poliomielitei (inactivat) se administra într-o serie de 3 injecţii.

În 1980, copiii primeau vaccinurile DTP; polio şi MMR (împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului, ROR). Vaccinurile DTP şi ROR erau administrate în combinaţie iar vaccinul antipoliomielită (viu, atenuat) se administra pe gură.

§ În 2000, copiii primeau vaccinurile împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive (acelular), poliomielitei (inactivat), Haemophilus influenzae, varicelei, infecţiilor cu pneumococ (inactivat) şi hepatitei B.

Pentru că majoritatea părinţilor primesc informaţii şi recomandări despre vaccinuri din partea medicilor lor şi pentru că recomandările lor au greutate substanţială în faţa părinţilor, personalul medical trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru a răspunde corect îngrijorărilor părinţilor. Acest articol furnizează personalului medical informaţii despre efectele vaccinurilor asupra sistemului imun şi despre capacitatea sistemului imun de a răspunde în siguranţă vaccinurilor multiple.

Trecere în revistă a răspunsurilor imune ale sugarului

Sistemul imun al nou-născutului

Nou-născuţii îşi dezvoltă capacitatea de a răspunde la antigene străine înainte de naştere. Limfocitele de tip B şi T sunt prezente în sângele fătului de la 14 săptămâni de gestaţie şi exprimă o gamă enormă de receptori specifici pentru antigene[5]. Deşi sistemul imun al fătului are potenţialul de a răspunde la un număr mare de antigene străine, foarte puţine astfel de antigene străine sunt prezente în uter şi, de aceea, celulele sistemului imun sunt „naive”.

Imunitatea dobândită pasiv

Nou-născutul este protejat parţial de boli prin intermediul imunoglobulinelor materne (Ig). Imunoglobulinele G (IgG) materne sunt transferate prin placentă înainte de naştere iar imunoglobulinele A secretorii materne (IgA) sunt prezente în laptele matern şi colostru. Aceşti anticorpi dobândiţi pasiv asigură protecţia împotriva agenţilor patogeni faţă de care mama este imună. Cu toate acestea, protecţia furnizată de mamă pasiv prin intermediul anticorpilor are durată scurtă de viaţă. Imunoglobulinele materne de tip G dobândite pasiv de la mamă scad în cursul primelor luni de viaţă[6] iar majoritatea sugarilor nu mai sunt alăptaţi mai mult de câteva luni[7]. Şi mai important, anticorpii materni oferă protecţie imunologică limitată prin comparaţie cu protecţia oferită de răspunsul imun activ al copilului.

Imunitatea activă

Nou-născuţii pot genera atât răspunsuri imunoumorale cât şi răspunsuri celulare la agenţi patogeni încă din momentul naşterii[8,9]. Imunitatea activă a nou-născutului include o gamă largă de răspunsuri ale celulelor de tip B inclusiv producţie de IgG, IgM şi IgA secretorii şi monomerice dar şi dezvoltarea răspunsurilor celulelor T helper şi citotoxice[8,9]. În plus, nou-născuţii pot produce subseturi de celule T helper specifice, inclusiv celulele T helper 1 care participă la răspunsurile imune mediate celular şi celule T helper 2 care sunt implicate în mod principal în răspunsurile celulelor B[8,9].
Dezvoltarea răspunsurilor imune active umorale şi celulare ale nou-născutului este necesară pentru a face faţă numărului copleşitor de modificări de mediu care apar în momentul naşterii. Când se nasc copiii, aceştia vin din mediul relativ steril al uterului într-o lume plină cu bacterii şi alte microorganisme. Începând cu acest proces al naşterii, nou-născutul este expus întâi microbilor din canalul pelvigenital matern şi colul uterin, apoi celor din mediul înconjurător. În decurs de câteva ore, tractul gastrointestinal al nou-născutului, iniţial fără microbi, se colonizează intens cu bacterii [10]. Cele mai comune dintre aceste bacterii sunt bacteriile facultativ anaerobe, precum Escherichia Coli şi streptococi şi bacteriile strict anaerobe, precum Bacteroides şi Clostridium[10]. Răspunsurile IgA secretorii specifice direcţionate împotriva acestor bacterii potenţial dăunătoare sunt produse de limfocitele intestinale ale nou-născutului în primele săptămâni de viaţă[11].

Diferenţele funcţionale dintre răspunsurile imune ale sugarului şi cele ale adultului

Deşi sugarii pot produce toate tipurile de celule T funcţionale (helper 1 şi 2, citotoxice)[8,9], răspunsurile celulelor de tip B sunt deficiente prin comparaţie cu cele ale copiilor mai mari şi ale adulţilor. Sugarii răspund bine la antigene (precum proteinele) care necesită, pentru apariţie, prezenţa celulelor de tip T. Cu toate acestea, până la vârsta de aproximativ 2 ani, răspunsurile celulelor B la antigene independente de celulele de tip T – precum polizaharidele) sunt considerabil mai scăzute decât cele ale adulţilor[12]. Din acest motiv, sugarii sunt în mod particular susceptibili la bacteriile care sunt învelite cu polizaharide (precum Haemophilus influenzae tip B şi Streptococus pneumoniae).

Răspunsul imun al nou-născutului la vaccinuri

Nou-născutul este capabil să aibă un răspuns imun protector la vaccinuri din primele ore după naştere. De exemplu, nou-născuţii născuţi din mame infectate cu virulul hepatitei B prezintă un răspuns imun protector excelent la vaccinul împotriva hepatitei B administrat la naştere, chiar şi dacă nu se administrează în plus imunoglobulina specifică împotriva hepatitei B[13-15]. În plus, vaccinul BCG administrat la naştere induce apariţia de celule T circulante care protejează împotriva bacteriemiei şi a dezvoltării ulterioare a tuberculozei miliare şi a meningitei tuberculoase[16-18].

Răspunsul imun al sugarilor la vaccinuri

Sugarii mici sunt pe deplin capabili să producă răspunsuri imune protective umorale şi celulare la vaccinuri multiple administrate simultan. Aproximativ 90% din sugari prezintă răspunsuri imune protective active la primele serii de vaccinuri împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive (pertussis, acelular), hepatitei B, infecţiilor cu pneumococi sau Haemophilus tip B (Hib) şi poliomielitei (inactivat) administrate între 2 şi 6 luni de viaţă[10]. Pentru a înşela inabilitatea sugarului de a produce răspunsuri celulare de tip B independente de celulele de tip T, vaccinurile polizaharidice (Hib şi Streptococcus pneumoniae) sunt legate de proteine (de exemplu, toxoidul difteric, proteina mutantă a toxinei difterice, toxoidul tetanic sau proteina membranei externe a meningococului de tip B), proteine care angajează celulele T helper ale sugarului. Convertind răspunsul imun independent de celulele T într-un răspuns imun dependent de celulele T, vaccinurile conjugate pot fi recunoscute de celulele de tip B ale sugarului. De aceea, vaccinurile conjugate induc răspunsuri imune protective la sugari care sunt adesea chiar mai mari decât după infecţiile naturale[20].

Răspunsurile imune la vaccinuri la copiii cu imunodeficiențe

Copiii sever imunocompromişi (în mod specific cei cu defecte ale celulelor T) care primesc vaccinuri vii antivirale (de exemplu contra pojarului sau varicelei)[21,22] sau antibacteriene (de exemplu BCG)[23,24] pot dezvolta infecţii diseminate cu aceşti germeni atenuaţi. Singurul vaccin viu administrat de rutină în SUA în primul an de viaţă, vaccinul antipolio oral (OPV), a fost înlocuit acum de vaccinul antiopoliomielitic inactivat. De aceea, copiii nu primesc primele vaccinuri vii antivirale până la vârsta de 12-15 luni. Majoritatea copiilor cu imunodeficienţe severe ale celulelor T (precum sindromul de imunodeficienţă severă combinată) sunt diagnosticaţi până la vârsta de 6-8 luni[24,25].
Cu toate acestea, mulţi copii cu imunodeficienţe răspund bine la vaccinurile antivirale vii. Deoarece riscul de infecţie severă este mai mare după infecţia naturală cu virusuri sălbatice decât după imunizare cu vaccinuri puternic atenuate, Advisory Committee on Immunization Practices şi American Academy of Pediatrics recomandă ca anumiţi copii imunocompromişi să primească vaccinuri antivirale vii. De exemplu, copiii infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) fără deficienţe severe ale celulelor T (Centers for Disease Control and Prevention clasa N1 sau A1 şi procentaj de limfocite CD4+ corectat pentru vârstă peste 25%) ar trebui să primească vaccinurile împotriva rujeolei, rubeolei, oreionului şi varicelei[26-28]. Imunizările sunt bine tolerate de această grupă de copii infectaţi HIV şi conferă imunitate protectivă[29,30]. Imunizarea cu vaccinuri virale vii s-a demonstrat a fi sigură şi eficientă la anumiţi copii cu maliginităţi şi la copii după transplant de măduvă osoasă[31,32].

Răspunsurile imune la vaccinuri la copiii cu afecțiuni ușoare, moderate sau severe

Unii părinţi pot fi îngrijoraţi că în cazul copiilor cu afecţiuni acute aceştia ar putea fi, în oarecare măsură, imunocompromişi şi mai puţin probabil să răspundă la vaccin sau cu risc mai mare de a dezvolta reacţii adverse la vacinuri decât copiii sănătoşi. Sau, din contră, părinţii pot crede că sistemul imun al unui copil bolnav nu ar trebui copleşit cu vaccin pentru că deja e în luptă cu o infecţie. Cu toate acestea, răspunsul specific de anticorpi la vaccin şi rata reacţiilor adverse asociate vaccinurilor în cazul copiilor cu afecţiuni uşoare sau moderate sunt comparabile cu cele ale copiilor sănătoşi. De exemplu, prezenţa unor infecţii de tract respirator superior, a otitei medii, febrei, erupţiilor cutanate sau diareei nu afectează nivelul protector de anticorpi indus de imunizare[32-37].
Datele privind capacitatea vaccinurilor de a induce răspunsuri protective imune la copiii cu infecţii severe (precum pneumonia sau meningita bacteriană) lipsesc. Se recomandă amânarea vaccinării copiilor cu boală severă până la dispariţia simptomelor bolii dar această recomandare nu este bazată pe date care să sugereze un răspuns imun neadecvat la vaccin. Mai degrabă motivul amânării imunizării este evitarea suprapunerii unei reacţii la vaccin peste boala curentă sau atribuirea eronată a bolii curente vaccinului[26].

Vaccinurile „suprasolicită” sistemul imun?

Sugarii au capacitatea de a răspunde unui număr enrom de antigeni.
Studiul diversităţii receptorilor pentru antigene a dezvăluit că sistemul imun are capacitatea de a răspunde unui număr extrem de mare de antigene. Datele de care dispunem astăzi sugerează că capacitatea teoretică determinată de diversitatea de regiuni genice variabile ale anticorpilor ne-ar permite să avem între 109 şi 1011 specificităţi diferite de anticorpi[38]. Dar această predicţie este limitată de numărul de celule B circulante şi de redundanţa posibilă a anticorpilor generaţi de un individ.
O cale mai practică de a determina diversitatea răspunsului imun ar fi estimarea numărului de vaccinuri la care un copil ar putea răspunde la un moment dat. Dacă luăm în considerare că 1) o cantitate de aproximativ 10 ng/ml de anticorpi este probabil să fie o concentraţie eficientă de anticorpi per epitop (epitopul este o regiune imunologic distinctă a unei proteine sau al unui polizaharid)[39], 2) generarea a 10 ng/ml necesită aproximativ 103 celule de tip B pe ml[39], 3) unei singure celule de tip B îi este necesară aproape o săptămână pentru a secreta 10 ng/ml anticorpi[39] (de aceea răspunsurile imune specifice vaccin-epitop găsite la o săptămână după imunizare pot fi generate iniţial de la o singură clonă de celule B pe ml), 4) fiecare vaccin conţine aproximativ 100 de antigene şi 10 epitopi per antigen (deci 103 epitopi) şi 5) aproximativ 107 celule de tip B sunt prezente pe ml de sânge circulant[39] atunci fiecare copil ar trebui să aibă capacitatea teoretică de a răspunde la circa 10.000 de vaccinuri administrate concomitent (cifră obţinută prin împărţirea a 107 celule de tip B pe ml la 103 epitopi per vaccin).
Bineînţeles, majoritatea vacinurilor conţin mult mai puţin decât 100 de antigene (de exemplu, vaccinurile diferic, hepatitic şi tetanic conţin fiecare câte un antigen) aşa că numărul estimat de vaccinuri la care un copil ar putea să răspundă este doar o verificare teoretică. Dar folosind această estimare putem prezice că dacă unui copil îi sunt administrate 11 vaccinuri concomitent atunci doar 0,1% din capacitatea sistemului său imun este „utilizată”.
Întrucât celulele de tip B şi T „naive” sunt în mod permanent produse un vaccin nu va „utiliza” niciodată decât o fracţie a sistemului imun. De exemplu, studiul sinamicii populaţiilor de celule de tip T la pacienţii infectaţi HIV a arătat că compartimentul celulelor T umane este extrem de productiv. Sistemul imun are capacitatea de a ne aproviziona zilnic cu circa 2 bilioane de limfocite T CD4+. Deşi această activitate de înlocuire a celulelor este, foarte probabil, mult mai mare decât este nevoie pentru un turn-over normal al celulelor CD4+, acest exemplu ilustrează capacitatea enormă a sistemului imun de a genera câte limfocite sunt necesare.

Copiii sunt expuşi la mai puţine antigene în vaccinuri astăzi comparativ cu anii trecuţi

Părinţii care sunt îngrijoraţi de numărul tot mai mare de vaccinuri recomandate pot sta liniştiţi ştiind că acum copiilor lor sunt expuşi unui număr mai mic de antigene (proteine şi polizaharide) în vaccinuri decât în trecut.
Tabelul de mai jos sumarizează numarul de proteine şi polizaharide conţinute de vaccinurile recomandate de rutină care au fost administrate în ultimii 100 de ani. Deşi dăm acum copiilor noştri mai multe vaccinuri, numărul de antigene pe care aceştia îl primesc a scăzut. În timp ce în trecut un vaccin, cel antivariolic conţinea 200 de proteine acum, de rutină, administrăm 11 vaccinuri care conţin, în total, mai puţin de 130 de proteine. La acest declin al antigenelor au contribuit doi factori: întâi, eradicarea la nivel mondial a variolei, datorită vaccinării, şi în al doilea rând, cuceririle din domeniul chimiei proteinelor care au dus la obţinerea de vaccinuri cu conţinut redus de antigene (de exemplu, înlocuirea vaccinului complet celular pertussis cu cel acelular).

Tabel – Numarul de proteine şi polizaharide imunogenice conţinute de vaccinuri în ultimii 100 de ani

1900

1960

1980

2000

Vaccin

Proteine

Vaccin

Proteine

Vaccin

Proteine

Vaccin

Proteine/Polizaharide

Variolă*

200

Variolă

200

Difterie

1

Difterie

1

Total

200

Difterie†

1

Tetanos

1

Tetanos

1

Tetanos‡

1

C-Pertussis

3000

AC-Pertussis¶¶

2–5

C-Pertussis§

3000

Polio

15

Polio

15

Polio‖

15

Rujeolă¶

10

Rujeolă

10

Total

3217

Oreion#

9

Oreion

9

Rubeola**

5

Rubeola

5

Total

3041

Hib††

2

Varicela‡‡

69

Pneumococ§ §

8

Hepatită B‖;

1

Total

123–126

Copiii răspund la vaccinurile multiple administrate concomitent la fel ca şi vaccinurilor individuale

Dacă vaccinurile ar copleşi sau ar slăbi sistemul imun atunci ar trebui să ne aşteptăm la răspunsuri imune mai slabe atunci când vaccinurile sunt administrate concomitent comparativ cu răspunsurile obţinute după administrarea câte unui vaccin o dată[41,42]. Cu toate acestea, următoarele vaccinuri induc răspunsuri imune similare atunci când sunt combinate sau administrate separat: 1) ROR şi varicela[43,44], 2) ROR, DTP şi polio oral[45], 3) hepatita B, diftero-tetanic şi polio oral[46], 4) gripal şi pneumococic[47], ROR, DTP-Hib şi varicela[49], ROR şi Hib[49] şi 7)DTP şi Hib[49]. Obţinând răspunsurin imune similare după administrarea concomitentă de vaccinuri în locuri diferite poate fi mai uşor realizată prin combinarea vaccinurilor în aceiaşi seringă. Provocările administrării mai multor vaccinuri în aceiaşi seringă sunt date mai ales de incompatibilitatea agenţilor utilizaţi ca tampon sau stabilizatori ai vaccinurilor individuale[50].

Vaccinurile „slăbesc” sistemul imun? Vaccinurile nu cresc riscul de infecții?

Vaccinurile pot determina o supresie temporară a reacţiilor cutanate de tip hipersensibilitate întâziată sau pot altera unele teste funcţionale limfocitare in vitro[51-57]. Cu toate acestea, imunosupresia de scurtă durată determinată de unele vaccinuri nu determină creşterea riscului de infecţii cu alţi patogeni imediat după vaccinare. Copiii vaccinaţi nu au risc crescut pentru infecţii ulterioare cu alţi patogeni comparativ cu copiii nevaccinaţi[58-60]. Din contră, în Germania, un studiu pe 496 copii vaccinaţi şi nevaccinaţi a arătat că copiii vaccinaţi împotriva difteriei, tusei convulsive (pertussis), tetanosului, infecţiilor cu Haemophilus influenzae şi poliomielitei în primele 3 luni de viaţă au avut mai puţine infecţii cu germeni înrudiţi sau nu celor din vaccinuri comparativ cu cei din grupul celor nevaccinaţi[61].

Infecţiile virale şi bacteriene, pe de altă parte, predispun adesea copiii şi adulţii la infecţii severe, invazive cu alţi germeni patogeni. De exemplu, pacienţii cu pneumonie pneumococică au risc mai mare să facă infecţii gripale decât pacienţii control asemănători[62]. Similar, varicela creşte susceptibilitatea pentru infecţii streptococice cu streptococi din grupul A, alfa-hemolitici prezentând fasceită necrozantă, şoc toxic şi bacteriemie[63].

Concluzie

Studiile disponibile astăzi nu susţin ipoteza că vaccinurile multiple ar copleşi, slăbi sau „uza” sistemul imun. Din contră, sugarii mici au o capacitate enormă de a răspunde la vaccinuri multiple, la fel ca şi oricăror provocări din mediul înconjurător. Asigurând protecţie împotriva unui număr de agenţi patogeni virali sau bacterieni, vaccinurile previn „slăbirea” sistemului imun şi infecţiile bacteriene secundare, consecutive ocazional produse de infecţiile naturale.

Autori: Paul A. Offit, Jessica Quarles, Michael A. Gerber, Charles J. Hackett, Edgar K. Marcuse, Tobias R. Kollman, Bruce G. Gellin, Sarah Landry;

Bibiliografie
  1. Gellin BG, Maibach EW, Marcuse EK. Do parents understand immunizations? A national telephone survey. Pediatrics.2000;106 :1097– 1102
  2. Davis TC, Fredrickson DD, Arnold CL, et al. Childhood vaccine risk/benefit communication in private practice office settings: a national survey. Pediatrics.2001;107(2) . Available at: http://www.pediatrics.org/cgi/content/full/107/2/e17
  3. Dias M, Marcuse E. When parents resist immunizations. Contemp Pediatr.2000;7 :1– 4
  4. Taylor JA, Darden PM, Slora E, et al. The influence of provider behavior, parental characteristics, and a public policy initiative on the immunization status of children followed by private pediatricians: a study from pediatric research in office settings. Pediatrics.1997;99 :209– 215
  5. Goldblatt D. Immunisation and the maturation of infant immune responses. Dev Biol Stand.1998;95 :125– 132
  6. Siegrist CA, Cordova M, Brandt C, et al. Determinants of infants responses to vaccines in the presence of maternal antibodies. Vaccine.1998;16 :1409– 1414
  7. Ryan AS. The resurgence of breastfeeding in the United States. Pediatrics.1997;99(4) . Available at: http://www.pediatrics.org/cgi/content/full/99/4/e12
  8. Fadel S, Sarazotti M. Cellular immune responses in neonates. Int Rev Immunol.2000;19 :173– 193
  9. Siegrist C-A. Neonatal and early life vaccinology. Vaccine.2001;19 :3331– 3346
  10. Mackie RI, Sghir A, Gaskins H. Developmental microbial ecology of the neonatal gastrointestinal tract. Am J Clin Nutr.1999;69 (suppl):1035S– 1045S
  11. Mellander L, Carlsson B, Jalil E, et al. Secretory IgA antibody response against Escherichia coli antigens in infants in relation to exposure. J Pediatr.1985;107 :430– 433
  12. Rijkers GT, Dollekamp EG, Zegers BJM. The in vitro B-cell response to pneumococcal polysaccharides in adults and neonates. Scand J Immunol.1987;25 :447– 452
  13. Wheely SM, Jackson PT, Boxhall EH, et al. Prevention of perinatal transmission of hepatitis B virus (HBV): a comparison of two prophylactic schedules. J Med Virol.1991;35 :212– 215
  14. Wong VC, Ip HM, Reesink HW, et al. Prevention of the HBsAg carrier state in newborns of mothers who are chronic carriers of HBsAg and HBeAg by administration of hepatitis-B vaccine and hepatitis-B immunoglobulin: double-blind randomized placebo-controlled study. Lancet.1984;28 :921– 926
  15. Prozesky OW, Stevens CE, Szmunes W, et al. Immune response to hepatitis B vaccine in newborns. J Infect.1983;7 (suppl 1):53– 55
  16. Clark A, Rudd P. Neonatal BCG immunization. Arch Dis Child.1992;67 :473– 474
  17. Marchant A, Gretghebuer T, Ota MO, et al. Newborns develop a TH1-type immune response to Mycobacterium bovis Bacillus Calmette-Guerin vaccination. J Immunol.1999;163 :2249– 2255
  18. Colditz GA, Brewe TF, Berkey CS, et al. Efficacy of BCG vaccine in the prevention of tuberculosis: meta-analysis of the published literature. JAMA1994;271 :698– 702
  19. Plotkin SA, Orenstein WA. Vaccines. 3rd ed. Philadelphia, PA: WB Saunders Co; 1999
  20. Anderson P, Ingram DL, Pichichero M, Peter G. A high degree of natural immunologic priming to the capsular polysaccharide may not prevent Haemophilus influenzae type b meningitis. Pediatr Infect Dis J.2000;19 :589– 591
  21. Monafo WJ, Haslam DB, Roberts RL, et al. Disseminated measles infection after vaccination in a child with a congenital immunodeficiency. J Pediatr.1994;124 :273– 276
  22. Ghaffar F, Carrick K, Rogers BB, et al. Disseminated infection with varicella-zoster virus vaccine strain presenting as hepatitis in a child with adenosine deaminase deficiency. Pediatr Infect Dis J.2000;19 :764– 766
  23. Casanova JL, Jounanguy E, Lamhamedi S, et al. Immunological conditions of children with disseminated BCG infections. Lancet.1995;346 :581
  24. Stephan JL, Vlekova V, Deist FL, et al. Severe combined immunodeficiency: a retrospective single-center study of clinical presentation and outcome in 117 patients. J Pediatr.1993;123 :564– 572
  25. Stephan JL, Vlekova V, Deist FL, et al. Severe combined immunodeficiency: a retrospective single-center study of clinical presentation and outcome in 117 patients. J Pediatr.1993;123 :564– 572
  26. Update. Vaccine side effects, adverse reactions, contraindications, and precautions. Recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR Morb Mortal Wkly Rep.1996;45 :1– 35
  27. American Academy of Pediatrics, Committee on Infectious Diseases. Varicella vaccine update. Pediatrics.2000;105 :136– 141
  28. Prevention of varicella. Update recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR Morb Mortal Wkly Rep.1999;48 :1– 5
  29. McLaughlin M, Thomas P, Onorato I, et al. Live virus vaccines in human immunodeficiency virus-infected children: a retrospective survey. Pediatrics.1988;82 :229– 233
  30. Sprauer MA, Markowitz LE, Nicholson KA, et al. Response of human immunodeficiency virus-infected adults to measles-rubella vaccination. J Acquir Immune Defic Syndr Hum Retrovirol.1993;6 :1013– 1016
  31. Meral A, Sevinir B, Gunay U. Efficacy of immunization against hepatitis B virus infection in children with cancer. Med Pediatr Oncol.2000;35 :47– 51
  32. Gruber WC. Immunizations in the immunocompromised host. In: Patrick CC, ed. Immunocompromised Infants and Children. Baltimore, MD: Lippincott; 2001:511–536
  33. King GE, Markowitz LE, Heath J, et al. Antibody response to measles-mumps-rubella vaccine of children with mild illness at the time of vaccination. JAMA.1996;275 :704– 707
  34. Dennehy PH, Saracen CL, Peter G. Seroconversion rates to combined measles-mumps-rubella-varicella vaccine of children with upper respiratory tract infection. Pediatrics.1994;94 :514– 516
  35. Ratnam S, West R, Gadag V. Measles and rubella antibody response after measles-mumps-rubella vaccination in children with afebrile upper respiratory tract infection. J Pediatr.1995;127 :432– 434
  36. Ndikuyeze A, Munoz A, Stewart J, et al. Immunogenicity and safety of measles vaccine in ill African children. Int J Epidemiol.1988;17 :448– 455
  37. Halsey NA, Boulos R, Mode F, et al. Response to measles vaccine in Haitian infants 6 to 12 months old: influence of maternal antibodies, malnutrition, and concurrent illness. N Engl J Med.1985;313 :544– 549
  38. Abbas AK, Lichtman AH, Pober JS. Cellular and Molecular Immunology. 2nd ed. Philadelphia, PA: WB Saunders Co; 1994
  39. Cohn M, Langman RE. The protecton: the unit of humoral immunity selected by evolution. Immunol Rev.1990;115 :9– 147
  40. Ho DD, Neumann AU, Perelson AS, et al. Rapid turnover of plasma virions and CD4 lymphocytes in HIV-1 infection. Nature.1995;373 :123– 126
  41. King GE, Hadler SC. Simultaneous administration of childhood vaccines: an important public health policy that is safe and efficacious. Pediatr Infect Dis J.1994;13 :394– 407
  42. American Academy of Pediatrics. Combination vaccines for childhood immunization: recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices, the American Academy of Pediatrics, and the American Academy of Family Physicians. Pediatrics.1999;103 :1064– 1077
  43. Englund JA, Suarez C, Kelly J, et al. Placebo-controlled trial of varicella vaccine given with or after measles-mumps-rubella vaccine. J Pediatr.1989;114 :37– 44
  44. Brunell PA, Novelli VM, Lipton SV, Pollock B. Combined vaccine against measles, mumps, rubella, and varicella. Pediatrics.1988;81 :779– 784
  45. Deforest A, Long SS, Lischner HW, et al. Simultaneous administration of measles-mumps-rubella vaccine with booster doses of diphtheria-tetanus-pertussis and poliovirus vaccines. Pediatrics.1988;81 :237– 246
  46. Giammanco G, Volti S, Mauro L, et al. Immune response to simultaneous administration of a recombinant DNA hepatitis B vaccine and multiple compulsory vaccines in infancy. Vaccine.1991;9 :747– 750
  47. DeStefano F, Goodman RA, Noble GR, et al. Simultaneous administration of influenza and pneumococcal vaccines. JAMA.1982;247 :2551– 2554
  48. Shinefield HR, Black SB, Staehle BO, et al. Safety, tolerability, and immunogenicity of concomitant infections in separate locations of MMRII, Varivax and Tetramune in healthy children vs concomitant infection of MMRII and Tetramune followed six weeks later by Varivax. Pediatr Infect Dis J.1998;17 :980– 985
  49. Dashefsky B, Wald E, Guerra N, Byers C. Safety, tolerability, and immunogenicity of concurrent administration of Haemophilus influenzae type b conjugate vaccine (meningococcal protein conjugate) with either measles-mumps-rubella vaccine or diphtheria-tetanus-pertussis and oral poliovirus vaccines in 14- to 23-month-old infants. Pediatrics.1990;85 :682– 689
  50. Katkocin DM, Hsieh C-L. Pharmaceutical aspects of combination vaccines. In: Ellis R, ed. Combination Vaccines: Development, Clinical Research, and Approval. Totowa, NJ: Humana Press Inc; 1999:51–93
  51. Brody JA, McAlister R. Depression of tuberculin sensitivity following measles vaccination. Am Rev Resp Dis.1964;90 :607– 611
  52. Ganguly R, Cusumano CL, Waldman RH. Suppression of cell-mediated immunity after infection with attenuated rubella virus. Infect Immun.1976;13 :464– 469
  53. Starr S, Berkovich S. Effects of measles, gamma-globulin-modified measles and vaccine measles on the tuberculin test. N Engl J Med.1964;270 :386– 391
  54. Brody JA, Overfield T, Hammes LM. Depression of the tuberculin reaction by viral vaccines. N Engl J Med.1964;271 :1294– 1296
  55. Kupers T, Petrich JM, Holloway AW, St Geme JW. Depression of tuberculin delayed hypersensitivity by live attenuated mumps virus. J Pediatr.1970;76 :716– 721
  56. Zweiman B, Pappagianis D, Maibach H, Hildreth EA. Effect of measles immunization on tuberculin hypersensitivity and in vitro lymphocyte reactivity. Int Arch Allergy.1971;40 :834– 841
  57. Hirsch RL, Mokhtarian F, Griffin DE, et al. Measles virus vaccination of measles seropositive individuals suppresses lymphocyte proliferation and chemotactic factor production. Clin Immunol Immunopathol.1981;21 :341– 350
  58. Black SB, Cherry JD, Shinefield HR, et al. Apparent decreased risk of invasive bacterial disease after heterologous childhood immunization. Am J Dis Child.1991;145 :746– 749
  59. Davidson M, Letson W, Ward JI, et al. DTP immunization and susceptibility to infectious diseases. Is there a relationship? Am J Dis Child.1991;145 :750– 754
  60. Storsaeter J, Olin P, Renemar B, et al. Mortality and morbidity from invasive bacterial infections during a clinical trial of acellular pertussis vaccines in Sweden. Pediatr Infect Dis J.1988;7 :637– 645
  61. Otto S, Mahner B, Kadow I, et al. General non-specific morbidity is reduced after vaccination within the third month of life—the Greifswald study. J Infect.2000;41 :172– 175
  62. O’Brien KL, Walters MI, Sellman J, et al. Severe pneumococcal pneumonia in previously healthy children: the role of preceding influenza infection. Clin Infect Dis.2000;30 :784– 789
  63. Laupland KB, Davies HD, Low DE, et al. Invasive group A streptococcal disease in children and association with varicella-zoster virus infection. Pediatrics2000;105(5) . Available at: http://www.pediatrics.org/cgi/content/full/105/5/e60
  • * Vaccinia vaccine: Goebel SJ, Johnson GP, Perkus ME, et al. Virology. 1990;179:247–266.
  • † Diphtheria toxoid: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1991 (August);40:1–28.
  • ‡ Tetanus toxoid: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1991 (August);40:1–28.
  • § Whole cell pertussis vaccine: Number estimated from genome size. The sequence of Bordetella pertussis Tohama I strain will soon be completed at the Sanger Center in Great Britain.
  • ‖ Polio vaccine: Wimmer E, Nomoto A. Biologicals. 1993;21:349–356; Kitamura N, Semler BL, Rothberg PG, et al. Nature. 1981;291:547–553; Five proteins per poliovirus virion and 3 poliovirus strains in the inactivated poliovirus vaccine (IPV).
  • ¶ Measles vaccine: Griffen D, Bellini WL. Measles virus. In: Fields BN, ed. Knipe DM, Howley PM, et al, eds. Philadelphia, PA: Lipincott-Raven Publishers; 1996.
  • # Mumps vaccine: Elango N, Varsanyi TM, Kovamees J, Norrby E. J Gen Virol. 1988;69:2893–2900.
  • ** Rubella vaccine. Hofmann J, Gerstenberger S, Lachmann I, et al. Virus Res. 2000;68:155–160.
  • †† Conjugate Haemophilus influenzae type b vaccine: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1991 (January);40:1–7.
  • ‡Dagger; Varicella vaccine: Cohen JI. Infect Dis Clin North Am. 1996;10:457–468.
  • §§ Streptococcus pneumoniae vaccine: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 2000;49:1–29.
  • ‖‖ Hepatitis B vaccine: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1991 (November);40:1–25.
  • ¶¶ Acellular pertussis vaccine: MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1997 (March);46:1–25.

Sursa: http://pediatrics.aappublications.org/content/109/1/124.full?sid=657b38e6-eb51-4ab5-9bff-17759e753191