Dacă mercur nu e, atunci aluminiu

Aluminiu în vaccinuri
Aluminiu în vaccinuri

Data trecută m-am uitat prin prospectele vaccinurilor la secțiunea excipienți și am aflat că practic nu există mercur în vaccinurile primite de copiii din România. Unii au zis că bine, bine, dar cum rămâne cu aluminiul din vaccinuri? Am găsit răspunsul pe Facebook, pe o pagină dedicată refutării miturilor despre vaccinuri :). Ați putea fi sceptici și să spuneți că Facebook nu e o sursă validă. Nu vă fie teamă, avem și sursele valide la afirmațiile din articol.

Mitul 1: Riscul de expunere la aluminiul primit în primul an de viață al copilului prin intermediul întregii scheme de vaccinare este destul de îngrijorător

Nu, nu este. Acest raport arată că în primul an de viață cantitatea de aluminiu de aluminiu primită prin intermediul vaccinurilor are un risc foarte mic de a afecta copilul.

Mitul 2: Nu există studii care să evalueze dacă cantitatea de aluminiu pe care o primește copilul până la completarea schemei de vaccinare este sigură.

Există. De exemplu http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22001122
De altfel, FDA (Federal Drug Administration din SUA) au făcut o analiză asupra mai multor studii cu privire la siguranța adjuvanților bazați pe aluminiu și au găsit că cantitatea maximă de aluminiu pe care ar putea-o primi un copil în primul an de viață, prin intermediul vaccinurilor, este de 4,225 mg (miligrame). Au mai aflat că acumularea de aluminiu din vaccinuri și dietă este insignifiant mai mică decât limita de siguranță corespunzătoare, bazată pe nivelul minim de risc stabilit de Agenția pentru Substanțele Toxice și Boli (http://www.atsdr.cdc.gov/mrls/mrllist.asp)

http://www.fda.gov/BiologicsBloodVaccines/ScienceResearch/ucm284520.htm

Mitul 3: Simpla prezență a aluminiului în vaccinuri nu-mi place cum sună. A fost menționat ca și cauză a Alzheimerului, cancerului de sân, dar și că provoacă leziuni ale creierului. Nu pot să controlez cât aluminiu aș putea să consum, deci doresc să limitez expunerea copilului prin evitarea surselor, inclusiv vaccinurile.

Ai putea să controlezi cât aluminiu consumi sau folosești fiind mai atent la produsele cosmetice pentru piele. Însă este peste tot în mediu – aer, sol, apă – și este pe departe de neevitat.

http://www.atsdr.cdc.gov/toxguides/toxguide-22.pdf

Deci, prin refuzul vaccinurilor, nu faci decât să eviți de o mică parte din toate sursele de aluminiu.

Aluminiul nu cauzează Alzheimer sau cancer de sân. http://theconversation.com/does-aluminium-cause-alzheimers-and-breast-cancer-8799

Ca să cauzeze leziuni ale creierului, trebuie să fii expus la cantități enorme. Vaccinurile nu conțin cantități enorme. Potențialele efecte toxice al cantităților mari de aluminiu sunt: encefalopatia și osteomalacia (rahitism). Acestea pot să apară în timpul tratamentului pacienților cu insuficiențe renale cronice, din cauza aluminiului prea mult din medicamente. Nu s-a raportat niciodată vreun caz de toxicitate prin intermediul vaccinurilor, asemănător cu cele din tratarea oamenilor cu disfuncții cronice renale.

Toxicitatea din cauza aluminiului se găsește de obicei la pacienții cu insuficiență renală. Toxicitatea acută din cauza aluminiului este extrem de rară, dar este posibilă la oamenii cu insuficiență renală. Rinichii nesănătoși și administrarea parenterală (intravenoasă) a medicamentelor și nutrienților sunt factori de risc pentru dezvoltarea de toxicitate acută din cauza aluminiului. În ciuda acestor factori de risc, cei mai mulți pacienți cu o problemă acută a rinicilor care au nevoie de administrare intraveneoasă a nu sunt expuși excesiv la aluminiu. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18728106

Deci, este toxicitatea acută din cauza aluminiului o posibilă problemă pentru un copil sănătos care primește vaccinuri? Nu este posibilă. Cum rămâne cu un copil prematur cu o insufciență renală sau care primește un tratament intravenos? Este puțin probabil, dar, dacă ești îngrijorat, trebuie să discuți asta cu pediatrul. http://emedicine.medscape.com/article/165315-overview

Mitul 4: Știu un doctor* care spune că prin intermediul vaccinurilor se primește o cantitate mai mare decât limita maximă recomandată pentru tratamentele injectabile. El spune că deși FDA recomandă ca prematurii și orice pacient cu insuficiență renală nu ar trebui să primească mai mult de 10 până la 25 micrograme de aluminiu injectat la un moment dat,  cantitatea totală de aluminiu din vaccinuri poate varia de la 250 micrograme la naștere (Hep B) până la 295 – 1225 micrograme la 2, 4 și 6 luni. Este un cadru medical și este îngrijorat că aceste niveluri de aluminiu depășesc cu mult cele de siguranță pentru copiii mici.

Vaccinurile sunt ceea ce numim produse biologice. Pentru produsele biologie sunt recomandări diferite față de aluminiul găsit în alimente și față de cel găsit în tratamentele administrate pe cale parenterală.

Aluminiul din alimentație este în cantități atât de mici, încât nu reprezintă o sursă de îngrijorare pentru persoanele cu o funcție normală de eliminare. Copiii prematuri nu o capacitate normală de eliminare a aluminiului, așa că recomandările pentru administrarea intravenoasă trebuie să fie luate în considerare. Acest doctor compară recomandrările pentru administrarea intravenoasă pentru prematuri cu recomandările pentru vaccinurile intramusculare, așa că el folosește în mod greșit recomandările pentru alte situații. Siturile antivaccin fac această greșeală evidentă în mod frecvent. De exemplu, ele compară recomandările privind expunerea la mercurul din apa de băut cu tiomersalul din vaccinuri, care respectă recomandările pentru produsele biologice.

Iată și valorile corecte privind vaccinurile: capitolul 21 din Codul de Reglementări Federale, SUA (US Code of Federal Regulations [610.15(a)]) limitează cantitatea de aluminiu în dozlele individuale din produsele biologice recomandate, inclusiv vaccinurile, la nu mai mult de 0,85-1,25 mg (miligrame – adică un interval de 850 – 1250 micrograme) per doză.

http://www.accessdata.fda.gov/scripts/cdrh/cfdocs/cfcfr/CFRSearch.cfm?fr=610.15

Mitul 5: Dar injectarea este diferită de ingestie.

Nu chiar. Acumularea aluminiului este extrem de mică pe fiecare cale. Ingestia via tractul intestinal (IV) este diferită de injecția intramusculară (IM, iar vaccinurile injectabile se fac IM) și este diferită de injecția intravenoasă (direct în sistemul circulator). Trebuie considerat cât de des consumăm și injectăm aceste substanțe. Apa și mâncarea pe care le consumăm de câteva ori pe zi, în fiecare zi, vor avea întotdeauna o limită sigură, doar pentru că le folosim. Ceea ce trebuie să avem în vedere cu adevărat este această sursă de expunere: ingestia. Chiar dacă în organism este reținut puțin, acesta se acumulează pentru că-l consumăm zilnic, de câteva ori pe zi, de-a lungul timpului. Vaccinurile se fac la câteva luni, așa că aluminiul conținut de ele nu are prea multe șanse să se acumuleze, cantitățile fiind foarte de mici și majoritatea este eliminată. Din mâncarea și băuturile pe care le consumăm, mucoasa intestinală filtrează multe substanțe care pot căuza probleme și previne intrarea lor în sistemul circulator. Deci cel mai mult aluminiu pe care îl consumăm este eliminat înainte de a intra în sistemul circulator. Ceea ce intră în sistemul circulator poate fi de asemenea eliminat prin intermediul rinichilor. Mai puțin de 1% din aluminiul pe care-l consumăm este aborbit de corp http://europepmc.org/abstract/MED/14871578/reload=0%3bjsessionid=qKechXjYOfuu6BUAy8As.0 . Chiar și mai puțin este reținut în țesuturi și oase.

Cea mai mare parte din aluminiul injecat din vaccinuri intră în sistemul circulator, dar un procent foarte mic din ceea ce apare în sânge va fi într-o formă precipitată și va fi legată de proteinele purtătoare (transferine). Aproximativ 98% din aluminiul ajuns în sânge este eliminat în urină și într-o mică parte în bilă. Aluminiul neabsorbit este eliminat prin fecale. O cantitate mică ar putea fi reținută.

Aluminiul dat intravenos (via tratamente sau alimentație IV de lungă durată date prematurilor) are o mai mare valoare reținere și acumulare. Este normal, pentru că sunt introduse direct în sistemul circulator și într-o modalitate continuă, iar acești copii mici nu au rinichii dezvoltați, un factor esențial în eliminarea aluminiului.

Când evaluăm siguranța aluminiului din vaccinuri, siguranța aluminiului din mâncare și cea din tratamentele intravenoase trebuie să folosim recomandările pentru fiecare situație, pentru că sunt diferite și au recomandări diferite.

Cantitatea de aluminiu din vaccinuri este în intervalul de siguranță pentru situația lor, adică a produselor biologice date intramuscular și la intervale de timp de luni de zile.

(*) – este vorba de Dr. Sears, un fel de Dr. Oz