Epidemia de rujeolă – cum să ne protejăm copiii

Am ajuns la decesul cu numărul 8 din această epidemie de rujeolă din 2016 și ne întrebăm serios, ca părinți, ce putem face ca să ne protejăm copiii. În acest articol vă voi prezenta recomandările generale emise de instituții medicale de la noi, dar și din alte țări din care vom putea învăța cum să ne comportăm în timpul unei epidemii de rujeolă.

Care sunt recomandările Ministerului Sănătății?

Prevenția rămâne principala armă în lupta cu bolile infecțioase ca rujeola. Pentru a putea obține imunitatea necesară, copiii trebuie să fie vaccinați cu vaccinul ROR. Aceste vaccin se face de două ori pentru același copil: o dată la vârsta de 11 luni și a doua oară la vârsta de 5 ani. Această epidemie a afectat în mare parte copiii sub 11 luni, pentru că nu sunt vaccinați până la această vârstă, conform schemei naționale de vaccinare.

De aceea Ministerul Sănătății recomandă coborârea limitei de vârstă la care poate fi vaccinat un copil în funcție de zona în care se află astfel:

  • de la 7 luni, dacă județul este într-o zonă de focar
  • de la 9 luni, în restul țării.

După aceea copilul continuă schema normală de vaccinare cu ROR la 11 luni și la 5 ani.

Dacă nu te-a sunat încă medicul de familie, ar fi bine să-l suni și să faceți o programare.

Ce facem cu copiii sub 7 luni sau care nu pot fi vaccinați?

Din păcate părinții care refuză să-și vaccineze copiii nu înțeleg că afectează nu doar copilul lor, ci și pe ceilalți, mai ales pe cei mici care nu pot fi vaccinați sau pe cei care suferă de alte boli și care nu se pot apăra în fața rujeolei pentru că au un sistem imunitar deja nefuncțional. Această epidemie este consecința anilor de refuz sistematic de a vaccina cu vaccinul ROR, având în vedere și faptul că niciodată nu au fost probleme cu aprovizionarea cu acest vaccin. Cu cât sunt mai mulți copiii nevaccinați, cu atât era de așteptat apariția epidemiei de rujeolă.

Copiii sub 7 luni au o anumită imunitate dobândită prin transfer din placenta mamei, asta dacă și mama lor a fost vaccinată sau a făcut rujeola în copilărie. Acești anticorpi dispar o dată cu atingerea vârstei de 7-8 luni. Alăptarea nu oferă protecție, deci nu poate înlocui vaccinarea.

Singurul mod de a proteja pe cei vulnerabili e să ne vaccinăm noi, cei din jurul lor. Vaccinul ROR costă în jur de 50 lei și-l pot face frații mai mari sau adulții dacă nu au fost vaccinați deja.

Alte lucruri pe care le-am putea face este să evităm zonele aglomerate, gen mall-uri, petreceri aniversare la copiii mai mari, participarea cu copiii mai mici la serbările de sfârșit de an, mersul la cumpărături în supermarket. O persoană este contagioasă înainte să se știe bolnavă, adică răspândește virușii cu 5 zile înainte de a apare erupția, rămâne contagioasă pe tot parcursul erupției  și încă 4 zile după dispariția ei.

Rujeoala e o boală a copilăriei, pe vremea mea…

Văd foarte des acest lucru: pe vremea noastră nu se făceau atâtea vaccinuri, peste tot auzeai despre cineva care are pojar și nu mai murea nimeni. Problema este că da, poate tu nu auzeai despre aceste decese, dar asta nu înseamnă că ele nu au existat. M-am uitat pe o statistică OMS privind numărul de decese din „vremea mea” și am constatat că ar trebui să mă simt norocos că azi sunt în viață. Câteva exemple: în anul 1981 au fost 117 decese, în 1982 au fost 253 decese, 1986 – 28 decese, 1993 – 66 decese, 1997 – 24 decese, (2004 s-a introdus ROR), 2005 – 9 decese, 2006 – 3 decese, 2012 – 3 decese, 2016 – 8 decese. După cum vedeți în anii când ne-am născut noi au fost decese cu sutele, dar noi n-am auzit despre ele din alte motive: fie presa comunistă nu vorbea despre ele, fie nu ne interesa subiectul că era prea mici, era problema părinților noștri. Faptul că noi nu am auzit de ele, nu înseamnă că nu au fost.

mortalitate-rujeola-1980-2015
Mortalitate rujeolă România 1980-2015, sursă grafic: WHO Mortality Database

Trebuie să adaug aici că vaccinarea împotriva rujeolei a început în 1979 și se făcea o singură dată de copil. Abia în 1989, în SUA, s-a descoperit că această schemă este insuficientă, proteja doar 90% dintre cei vaccinați și drept urmarea schema s-a mărit cu a doua doză, ducând protecția la 99%. Anii de mortalitate ridicată de pe vremea noastră reprezintă dovada că vaccinarea cu o singură doză era insuficientă.

Ce vor părinții care sunt împotriva vaccinurilor e să ajungem cumva în situația în care doar unii vaccinează și restul nu, cam ca pe vremea noastră când se vaccina doar cu o singură doză. Experiența ne arată că vaccinarea insuficientă sau nevaccinarea duce la epidemii de amploarea secolului trecut. Chiar ne dorim sute de decese?

Pe EduMedical am găsit o prezentare pe limbajul părinților despre complicațiile rujeolei și-ți recomand să treci prin ea pentru a putea lua o decizie cât mai înțeleaptă pentru copilul tău. Te poți folosi și de acest mic rezumat:

  • 1 din 10 bolnavi – infecții ale urechilor (în unele cazuri auzul este afectat)
  • 1 din 10 bolnavi – diaree
  • 1 din 20 bolnavi – pneumonie
  • 2-3 din 100 – convulsii
  • 1-3 din 1000 – deces
  • 1 din 609 bolnavi sub 12 luni – panencefalita sclerozanta subacută – invariabil fatală
  • 1 din 1000 – encefalită
  • 1 din 1700 bolnavi intr 1-5 ani – panencefalită sclerozanta subacută – invariabil fatală

Pătrunjelul ajută?

Nu. Pătrunjelul, homeopatele, mâncatul natural, aerisitul, statul la soare, mașinile scumpe, acatistele sau mersul la salină nu ajută. Am avut parte de aceste lucuri înainte de apariția vaccinurilor și nu au ajutat. Singurul lucru care e ajută este vaccinarea.

Sunt unii medici care nu recomandă vaccinarea

Da, sunt unii medici care nu recomandă vaccinarea. Ei recomandă invariabil pătrunjel, homeopate, mâncatul natural, aerisitul, statul la soare, mașinile scumpe, acatistele sau mersul la salină. Dacă totuși îl citezi pe dr. Rareș Simu ca fiind salvatorul cauzei antivacciniștilor, ar fi bine să treci mai întâi prin acest articol, apoi să lași un cometariu aici.

Ce facem cu reacțiile adverse?

Vaccinul ROR împotriva rujeolei este cel mai sigur din schema noastră. Totuși ca orice medicament vor exista reacții adverse, însă acest lucru trebuie comparat cu complicațiile rujeolei. Tot timpul vom face astfel de alegeri pentru copiii noștri. Punem în balanță beneficiile și riscurile și decidem.

  • febră usoara 1 din 6 cazuri
  • erupție ușoară 1 din 20 cazuri (necontagioasă)
  • umflarea ganglionilor la gât si obrajj in 1 din 75 cazuri
  • convulsii in 1 din 3000 cazuri
  • scăderea numarului de trombocite in 1 din 30,000 cazuri
  • reactii alergice grave in 1din 1,000,000 vazuri
  • niciun risc : autismul, dermatită atopică

Cei mai mulți copiii nu au parte de aceste reacții și când le au tot nu se pot compara cu complicațiile rujeolei. Balanța e pentru vaccinare.

Cum rămâne cu autismul?

Nu, vaccinurile nu duc la autism. Un fost doctor pe nume Wakefield a fraudat un studiu și a creat mitul că vaccinurile duc la autism.

Dar cu dermatita atopică?

E subiectul preferat al unora care vor să vândă niște leacuri minune pentru dermatită. Eu îi înțeleg pe părinții cu dermatită atopică, dar aceste leacuri le vor face mai mult rău. Cei care vând astfel de leacuri au mirosit că subiectul controversei vaccinurilor este un bun motor de promovare a produselor lor. Studiile arată că vaccinurile nu provoacă dermatită atopică.

 În loc de concluzii

Fă-ți un pustiu de bine și vaccinează-ți copilul!

Anunțuri

Studii privind siguranța și eficiența vaccinului anti-HPV

Studiu masiv

Safety of quadrivalent human papillomavirus vaccine administered routinely to females.

Studiu pe 5 ani privind prevenirea negilor genitali la persoanele din Australia

http://www.bmj.com/content/346/bmj.f2032

33 Studii privind imunogenicitatea și siguranța găsite la o simplă căutare pe PubMed. Majoritatea studiile sunt cercetări făcute la universități, în țări diferite, care acoperă aproape tot globul. 4 studii sunt finanțate de Farma.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23224305

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24273179

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23199956

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22327492

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22265115

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23484396

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22155768

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22048171

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22029979

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22018560 – Merck

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21865087

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21629249

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21550027

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21288094 – Merck

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21266842

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21226933

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21198715

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20812850

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20606533

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20574412

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20375805

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19962185 – GSK 

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19823051

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19684472

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19493565 –  Merck

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18463363

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18455092

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18162241

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18000825

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17602732

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16631880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15541448

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20643092

„Sunt un copil al anilor 1970 al unor obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată”

Părinți rațional

Sunt un copil al anilor 1970 al unor părinţi obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată. Am fost crescută cu o dietă incredibil de sănătoasă: nici un strop de zahăr pănă la 1 an, legume organice cultivate în grădina de acasă, lapte neprelucrat, fără glutamat, aditivi sau aspartam. Mama mea a folosit homeopatia, aromaterapia, osteopatia şi luam zilnic suplimente de vitamina C, echinacea şi ulei de ficat de cod. Am avut un stil de viaţă sănătos, mult timp petrecut pe afară, am crescut în apropierea unei ferme, mergeam pretutindeni, am făcut sport şi dansam de două ori pe săptămână, am băut apă din plin. Nu am avut voie să mănânc nici măcar floricele de porumb, chiar şi sucul meu proaspăt de fructe era îndoit cu apă pentru a-mi proteja dinţii şi aş fi făcut moarte de om pentru o bucată de pâine albă şi biscuiţi de la magazin în gentuţa mea cu gustarea de prânz, măcar din când în când, în loc de fructe, la fel ca şi ceilalţi copii. Mâncam doar carne organică, locală, poate o dată sau de două ori pe săptămână iar mama şi tata găteau totul de la început iar chipsurile gătite în cuptor erau rezervate pentru acele seri în care mama şi tata aveau musafiri şi trebuia să avem „trataţie”.

„Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă?”

Oricât de sănătos ar părea stilul meu de viaţă am făcut pojar, oreion, pojărel, un tip de meningită virală, scarlatină, tuse convulsivă, amigdalită în fiecare an, vărsat de vânt, unele din ele care ar fi putut fi prevenite prin vaccin. Când am avut vreo douăzeci de ani am făcut infecţie cu papiloma virus, o formă precanceroasă şi am petrecut 6 ani din viaţă gândind cum o să le spun celor doi copii ai mei că mami are cancer înainte ca să scap şi de asta.
Deci a avea „imunitate naturală” nu a funcţionat pentru mine. Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă? Mama a fost una din cele mai preocupate de sănătate mame – îi certa pe toţi prietenii mei în legătură cu asta. Nu a fumat, nu consuma alcool, nu lua medicamente şi nu ne lăsa să ne uităm la televizor la orice, nu ne purta cu încălţăminte de plastic şi alte lucruri din astea. A trăit o viaţă alternativă sănătoasă. Şi ştiţi ce? Mă bucur că ne-a hrănit cu minunata ei dietă şi mă bucur că a avut grijă de noi în acest fel.

Dar asta nu a prevenit îmbolnăvirea mea cu bolile copilăriei.

Cei doi copii ai mei, vaccinaţi, pe de altă parte, au fost rareori bolnavi, au primit antibiotice poate de două ori în viaţa lor (nu ca mine care am făcut atât de multe boli pentru care am avut nevoie de antibiotice atât de des că am dezvoltat rezistenţă la ele ceea ce m-a dus în spital cu un microb rezistent la penicilină la 21 de ani – acea amigdalită care a ucis-o pe regina Elisabeta şi de care am scăpat doar cu antibiotice). Copiii mei nu au avut altă boală a copilăriei în afară de vărsat de vânt pe care l-au făcut amândoi în perioada în care încă alăptam. Şi ei au crescut cu o dietă sănătoasă, cu alimente organice, de casă, etc. Nu chiar la fel ca mine pentru că eu nu am fost la fel de strictă ca mama, dar amândoi sunt mai sănătoşi ca mine şi decât am fost eu vreodată.

„Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri.”

Mă trezesc câteodată mirându-mă de afirmaţia că „complicaţiile bolilor copilăriei sunt extrem de rare dar cele ale vaccinurilor sunt agresive”. Dacă este aşa, încerc din greu să înţeleg de ce eu cunosc mult mai multe persoane care au suferit complicaţii ale bolilor care ar putea fi prevenite ale copilăriei şi nu cunosc pe nimeni care să fi suferit complicaţii din cauza vaccinurilor. Am prieteni care au surzit după pojar (rujeolă). Am o prietenă care este parţial oarbă după rubeolă (pojărel) contactat în uter. Fostul meu soţ a făcut pneumonie de la vărsatul de vânt. Fratele unui prieten a murit de meningită.

Dovezile anecdotice nu trebuie să fie baza deciziilor noastre. Părerile unora şi ştiinţa bazată pe dovezi insuficiente pentru a schimba opinii, astea le cunosc deja. În fond, calea urmată de cei care se opun vaccinurilor este una anecdotică, nesusţinută de dovezi. Ei bine, v-am spus care este experienţa mea personală. Şi experienţa mea personală m-a făcut să mă grăbesc să îmi vaccinez copiii şi pe mine. Am făcut de curând gripă şi acum recuperez vaccinul pentru tuse convulsivă ca să îmi protejez copilul nenăscut încă. Imunitatea mea naturală dobândită după trecerea prin tusea convulsivă la vârsta de 5 ani nu va fi suficientă să îl protejez după naştere.

Înţeleg, până la un punct, de unde vin părinţii care nu vor să îşi vaccineze copiii. În anii 1990, când eram o tânără şi îngrijorată mamă, înfricoşată de lumea în care urma să îmi nasc copilul, studiam homeopatia, fitoterapia şi aromaterapia, credeam în îngeri, vrăjitoare, clar-văzători, cercuri în lanuri de grâu, extratereştri la Nazca, marinari uriaşi care îşi împărtăşeau cunoştinţele aztecilor, incaşilor şi egiptenilor şi credeam că eram o persoană binecuvântată de Spiritul Sfânt cu capacităţi vindecătoare. Îmi studiam aura la jumătate de preţ şi filtram fluorul din apa de băut. Alesesem să fac regresiuni în trecut în loc să iau antidepresive. Primeam zilnic sfaturi de la cărţile de tarot. Îmi cultivam propriile mele legume şi îmi preparam propriile remedii din ierburi. Eram atât de scorţoasă încât m-am prăbuşit literalmente. Abia când am reuşit să preiau controlul tuturor acestor gânduri şi temeri paranoide despre lumea din jurul meu şi am devenit un om cu gândire critică obiectivă, abia atunci m-am făcut bine. Şi abia atunci când am încetat să iau pastile de zahăr pentru orice şi am început să merg la medici am început să prosper fizic şi mental.

Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri. Dar nu toţi din jurul tău sunt la fel de puternici, nu toată lumea are de ales, nu toată lumea poate lupta împotriva acelor boli şi nu toată lumea poate fi vaccinată. Dacă ai un copil sănătos, atunci copilul tău sănătos poate face faţă vaccinurilor şi poate proteja acei copii care nu sunt sănătoşi şi nu pot fi vaccinaţi. Învaţă-l pe copilul tău compasiunea şi învaţă-ţi copilul despre responsabilitatea pentru cei din jurul lui. Nu îţi învăţa copilul să fie egoist şi speriat de lumea în care trăieşte şi de oamenii din jurul lui. Şi învaţă-l să iubească oamenii cu autism sau cu alte disabilităţi importante dar să nu-i eticheteze ca fiind handicapaţi.

„Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri.”

Şi, în final, ceea ce este cel mai important pentru mine – expunerea conştientă a copilului tău la bolile copilăriei este o cruzime. Chiar şi în absenţa complicaţiilor aceste afecţiuni nu sunt plăcute. Nu ştiu tu, dar mie nu-mi place să văd copiii suferind fie şi de o răceală sau de o rană la genunchi. Dacă nu ai avut niciodată aceste boli atunci nu ştii cât de urâte sunt dar eu ştiu. Durere, disconfort, incapacitatea de a respira, de a mânca sau de a înghiţi, febră, coşmaruri, mâncărimi pe tot corpul atât de mari că nu poţi suporta nici cerceaful, să slăbeşti aşa de mult încât să nu mai poţi nici merge bine, diaree care te lasă sleit de puteri pe podeaua băii, orele neplătite ale părinţilor care lipsesc de la lucru (şi eu lucrez acasă, deci rămâneam fără venituri), carantina, absenţele de la şcoală, absenţele de la petreceri, grijile, nopţile nedormite, transpiraţia, lacrimile şi sângele, vizitele la miezul nopţii la X şi Y, aşteptarea din camerele de aşteptare ale medicilor singură fiindcă nimeni nu vrea să stea lângă tine fiind înfricoşaţi de erupţia de pe toată faţa copilului tău …

Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri. De îndată ce ratele de vaccinare încep să scadă cu atât mai puţin va putea imunitatea celorlaţi să apere şi pe copilul tău. Cu cât mai mulţi oameni vor dori să îşi vaccineze copilul cu atât vom fi mai norocoşi.

După Amy Parker, 2014, 3 ianuarie; Sursa: www.voicesforvaccines.org
Amy Parker este o mamă de 37 de ani care are doi copii adolescenţi şi este pe cale de a naşte al treilea copil în curând. A fost crescută într-un loc idilic din Lake District, England de părinţi foarte conştienţi. În prezent lucrează în Fylde Coast, England şi predă pian şi canto.

Traducere oferită de BABY CARE SIBIU, ONG ce are ca obiectiv principal sprijinirea îngrijirii în cele mai bune condiții a nou-născuților internați în terapia intensivă neonatală. Vizitați-le pagina, căutați despre ei prin presă și dacă aveți chef de sprijinit vreo cauză, asta-i una dintre cele mai bune.

ECDC – Alertă de risc de poliomielită în România

Imagine
Mulți părinți care nu și-au vaccinat copiii împotriva poliomielitei s-au uitat pe statistici, au văzut că ultimul caz de poliomielită a fost undeva prin anii ’90 și și-au gândit că nu mai are rost să-i mai vaccineze. În fond, pentru ce să faci un vaccin pentru o boală care nu mai există în România? Ce mereu uită acești părinți este că bolile nu au granițe și că poliomielita încă mai există în lume la câteva ore de mers cu avionul sau chiar la o zi, două de mers cu mașina. Nouă ne plac vacanțele exotice și unii dintre noi am putea călători în Afganistan, Pakistan sau Nigeria, ultimile țări polio endemice din lume sau am putea vizita o rudă de prin Israel, unde s-a găsit virusul în canalele de scurgere și ne-am întoarce acasă cu un nu tocmai drăguț virus.

Dar ce s-ar întâmpla dacă, dintr-o dată, o masă mare de oameni ar veni la noi în România și unii dintre ei putea avea virusul poliomielitei?

ECDC, Centrul European de Prevenție și Control al Bolilor anunță că  există riscul ca Europa să importe virusul poliomielitei din Siria (PDF). Sunt sigur că nici la asta nu s-au gândit părinții când nu și-au vaccinat copiii. Nici nu le-a trecut prin gând că într-o țară relativ aproape de noi s-ar putea stârni un conflict care ar pune sistemul de sănătate la pământ și unde numărul celor ce se vaccinează împotriva poliomielitei ar putea scade atât de mult încât să permită virusului să reapară la ei acolo, așa cum au reapărut și epidemii de rujeolă, hepatită, diaree acută sau tifos. Am putea spune că virusurile și bacteriile nu călătoresc cu mașina, dar nu același lucru îl putem spune și despre refugiați. Sirienii se refugiază în Europa, trecând pe la granița Turciei cu Bulgaria, cu tot cu bolile de care suferă acum. Siria n-a avut polio până la acest conflict din 1995, pentru că avea o rată de acoperire vaccinală foarte bună, peste 95%, iar acum doar 52% din copiii născuți din 2010 au fost vaccinați împotriva poliomielitei. Asta e foarte puțin și riscul de reaparație era predictibil.

Conform UN sunt mometan 2 milioane de refugiați înregistrați, dintre care 18,5% sunt copiii sub 5 ani. Dacă în 2011 în Europa s-au înregistrat ca refugiați 8.920 Sirieni și 1.490 de refugiați ilegal, în primele trei trimeste ale anului 2012 numărul a crescut la 11.573 de depuneri de cereri de azil politic și găsiți 2739 ilegali în primele două semestre. Se estimează că în ultimile luni au apărut  peste un milion de refugiați sirieni, iar jumătate dintre ei sunt copii.

Unii dintre aceștia vin și vor mai veni și în România, așa cum a făcut-o și un anume Mustafa care încearcă să se integreze la Constanța.

Din diverse motive, care nu țin de vreo situație de conflict armat, în România la copiii născuți în iulie 2012 acoperirea vaccinală a scăzut, dramatic aș spune, până la 73% la nivel național, iar cei născuți cu un an mai devreme s-a menținut la un 91.5%. Am văzut că Siria a dus-o bine cât acoperirea vaccinală a fost 95%.

Noi nu avem parte de conflict asemănător, dar ne-am pricopsit cu refugiații, Pentru România nu trebuie să creezi un război ca să ai parte de poliomielită, este suficient să ai purtători de poliomielită. Ce e mai pervers cu acest virus este că la mulți dintre cei bolnavi nu creează simptomele specifice, însă sunt contagioși, îl dau mai departe, atât pe calea aerului cât și pe calea fecal-orală.

Printre părinți circulă un puternic curent antivaccinist, iau decizia să nu-și vaccineze copiii, crezând că e una informată după ce au citit articole pseudoștiințifice din blogosfera românească. Imaginea din acest articol este o parodiere a unei alte imagini de pe un astfel de blog, unde întreaga teorie se bazează pe faptul că nu există boli contagioase, microorganismele nu creează boli și nu se transmit de la infectat la om sănătos, e o teorie care a existat acum două secole. Păi, dragi părinți, dacă adoptăm sistemul de sănătate din secolul XIX să nu ne așteptăm să nu avem aceleași riscuri și beneficii ca în acele vremuri.

În aceste zile am văzut o discuție tare interesată pe un grup de pe Facebook, unde o mămică povestește că știe un copil din București, de un an și ceva care a făcut polio cu virus sălbatic, confirmat la laborator, forma paralitică. Desigur, e o discuție pe net, n-are nicio valoare informativă, mămica poate să fi înțeles greșit sau analizele să fi fost greșite sau poate chiar să fi inventat povestea. Dar în condițiile în care ECDC deja a dat semnalul de alertă, povestea are toate șansele să fie adevărată. Un alt detaliu al acestei povești este că acel copil este vaccinat antipolio, un adevărat ghinion pentru el, știind că acest vaccin are o eficiență destul de bună (80-90%) (PDF), dacă reușește să țină foarte multe țări de poliomielită atâta timp cât acele țări au o rată de vaccinare minimum 80-86%. Cu cât vor fi mai mulți copiii nevaccinați, cu atât vom avea mai multe mici „bombe” biologice și vor fi afectați nu numai ei, dar și 10-20% din cei vaccinați la care vaccinul nu a funcționat, copiii prea mici pentru a putea fi vaccinați ori copiii a căror sănătate nu le permite să fie vaccinați.

Dacă nu ați mers cu copiii să facă vaccinurile recomandate de MS, să vă informați mai bine și să-i vaccinați, să-i feriți de o boală cu adevărat cumplită și să nu ajungeți să fiți puși în situația de a da un răspuns întrebării: „Mami, tati, eu de ce am picioarele strâmbe?”

UPDATE 1

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a confirmat marţi, în cursul unui briefing ONU la Geneva, zece cazuri de poliomielită la copii sirieni, în regiunea Deir Al Zour, în nord-estul ţării. via MEDIAFAX

UPDATE 2 (aprilie 2014)

În contextul desfășurării Săptămânii Europene a Vaccinării autoritățile române reamintesc de acest risc.

In cadrul dezbaterii publice de la Bucuresti organizate in Saptamana Internationala a Vaccinarii, dr. Victor Olsavsky, seful Biroului Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in Romania a precizat ca Romania este considerata o tara cu risc in reaparitia cazurilor de poliomielita. Principalele cauze sunt zonele de conflict (Ucraina, Siria, Israel), miscarea populatiei si a refugiatilor din zone precum Siria sau Israel. OMS recomanda astfel mentinerea unei rate ridicate de vaccinare in poliomielita pentru preventia aparitiei unei epidemii.

Un judecător din Anglia hotărăște ca doi copii să facă vaccinul ROR

Doi părinți din Regat, domnul și doamna F,  nu s-au mai înțeles dacă fetele lor L și M de 15, respectiv 11 ani să facă sau nu vaccinul ROR.

Părinții au vaccinat-o pe L până la vârsta de un an, incluzind și prima doză de ROR. După ce Wakefield a publicat acel studiu privind existența unor factori externi care contribuie la apariția autismului și apoi să afirme în conferința de presă de după publicare că vaccinul ROR ar fi unul din acei factori (și nu în studiu) în Anglia s-a stârnit, pe bună dreptate, o adevărată isterie printre părinți. Nici domnul și doamna F n-au fost feriți de ea și au hotărât să nu o mai vaccineze pe L și deloc pe următorul copil M.

Studiul a fost retractat din revista The Lancet, iar domnul F începe să se gândească că s-ar putea să nu fi luat o decizie tocmai bună, însă la vremea retragerii nu face nimic în privința vaccinării copiilor lui. A trebuit să apară epidemia de rujeolă din Swanessa, Țara Galilor din acest an ca să-l facă destul de îngrijorat că fetele lui nu sunt protejate în fața unei boli cu complicații grave, chiar fatale, poate confirmate și de decesul unui adult de 24 ani.

Doamna M, probabil o antivaccinistă convinsă, nu este de acord și în virtutea a tot ceea ce înseamnă decizii părintești după împărțiriea custodiei, au ajuns la judecător.

Argumentele mamei sunt:

  • Pune la îndoială beneficiile vacinării și se arată îngrijorată de posibilile efecte adverse
  • Este mirată de schimbarea hotărârii tatălui, ținând cont că amândoi au luat o decizie cândva și anume ca fetele să nu fie vaccinate
  • Este îngrijorată de impactul pe care l-ar avea vaccinarea fetelor, când acest lucru este împotriva dorințelor lor, în special la L care a avut probleme psihologice și anume anxietate
  • L este vegană și o parte din obiectarea ei este bazată pe conținutul vaccinurilor care include ingrediente pe bază animală (eg. gelatină)

Tatăl crede că punerea accentului pe ingrediente este o metodă de a distrage atenția asupra beneficiilor vaccinării. Mama. chiar și după despărțirea lor, știa că el dorește ca fetele să facă vaccinurile, dar numai epidemia din Swanessa l-a făcut să fie mai hotărât, încât să ajungă în fața judecătorului. Respectă alegerea lui L de a fi vegană, dar crede că datoria lui de părinte este să evalueze riscurile la care sunt supuși copiii lui, iar ei par să nu înțeleagă pe deplin ce înseamnă a fi nevaccinat. 

Când fetele au fost întrebate dacă știu ce se va întâmpla dacă se vor îmbolnăvi de acele boli prevenibile prin vaccinare, au spus că se vor duce la doctor, vor primi medicamente și se vor face bine. Despre acele medicamente nu și-au pus nicio întrebare privind ingredientele.

Decizia

Părinții iau decizii pentru copiii lor și nu întotdeauna toată lumea e de acord. Copiii ar putea fi nemulțumiți de o anumită decizie, dar părinții sunt responsabili pentru creșterea și sănătatea lor, iar când riscurile sunt prea mari, nemulțumirea copiilor trece pe un loc secund. Fetele au fost clar influențate de mama lor, s-a vorbit mai mult despre ingrediente, decât despre ce înseamnă vaccinarea și despre bolile prevenibile prin vaccinare.

Sfatul medical este că fetele să facă vaccinurile, ele neavând contraindicații medicale. 

Judecătorul decide ca fetele să primească vaccinul ROR până la data de 11 octombrie 2013.

 

Citiți cazul în original aici.

 

Refuzul vaccinurilor și epidemiile

Nonmedical Vaccine Exemptions and Pertussis in California, 2010,  Pediatrics
Nonmedical Vaccine Exemptions and Pertussis in California, 2010, Pediatrics

California a avut în 2010 cea mai mare epidemie de tuse convulsivă din 1947, de la introducerea vaccinului. Au fost 10 decese, toți fiind copii mai mici 3 luni, dintre care nouă până în 8 săptămâni, prea mici pentru a putea primit vaccinul DTP.

Afecțiunea este foarte periculoasă pentru copiii sub un an, la care rata mortalității este foarte mare (0,5%) din cauza complicațiilor respiratorii. De aceea vaccinarea antipertussis se recomandă a se administra la vârsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 si 30-35 luni. Sunt câteva motive pentru care revin epidemiile de tuse convulsivă în zone în care de ani de zile nu au mai fost.

Componenta pertusiss cu celulă întreagă din vaccinul DTP a fost înlocuită cu cel acelular, pentru a scădea efectele secundare ale vaccinului, prețul fiind un vaccin mai puțin eficient, răspunsul imun nemaifiind atât de bun ca la cel cu celulă întreagă, anticorpii scăzând odată cu trecerea anilor, astfel că adulții au nevoie de încă un rapel. O altă probelmă este că bacteria s-a mai schimbat și actualul vaccin să fi rămas în urmă cu noile componente. Aceste motive au fost studiate și cunoscute. În fine, ultima bănuială a cauzelor epidemiilor de tuse convulsivă, și anume refuzul părinților de a-și vaccina copiii, a fost confirmată cu un studiu făcut în urma acestei epidemii din California, publicat recent în jurnalul american Pediatrics.

Acest studiu a comparat numărul părinților care au refuzat vaccinurile din motive personale (și nu medicale) cu cel al cazurilor de tuse convulsivă concentrate în aceleași zone (clustere). S-a urmărit dacă în zonele în care au fost mai mulți ce au refuzat vaccinurile au fost și mai multe cazuri de tuse convulsivă, decât în alte zone unde acoperirea vaccinală n-a suferit din cauza acestor refuzuri. Rezultatele studiului arată că într-o zonă cu mai multe refuzuri este de 2,5 ori mai probabil să apară o zonă cu mai multe cazuri de tuse convulsivă. Mai multe cazuri au apărut în aceste zone, comparat cu zonele din afara lor. Localizarea copiilor nevaccinați în urma credințelor persoanle ale părinților (ex: după cartiere, grădinițe, străzi) a fost asociată cu grupurile de cazuri de tuse convulsivă, ceea ce sugerează că aceste refuzuri au contribuit la epidemia din California.

Societatea Română de Pediatrie se arată îngrijorată de scăderea vaccinării și de creșterea incidenței bolilor. Rapoartele de acoperire vaccinală arată că neprezentarea și refuzul ocupă printre principalele motive ale nevaccinării copiilor. În 4 din 5 copii(PDF) care s-au îmbolnăvit microbul a fost transmis de la cineva din familie. Așadar refuzul (cel mai probabil din cauza antivacciniștilor), neprezentarea, pierderea imunității la adulți și modificările structurii bacteriei sunt factori care contribuie la apariția de noi epidemii de tuse convulsivă.

Antivacciniștii din România ar trebui să înțeleagă că sunt periculoși pentru noi și că trebuie să-și asume o parte din vina creșterii incidenței cazurilor de boli prevenibile prin vaccinare. De altfel și părinții care consideră că nu trebuie să ne temem de copilul lor nevaccinat, pentru că doar îi avem pe ai noștri vaccinați, ar trebui să învețe din această experiență că vaccinurile nu sunt 100% eficiente și că nu oferă 100% imunitate unui copil. Copilul nevaccinat este fără niciun fel de protecție la această bacterie, devine contagios mult mai ușor decât unul vaccinat, o dă colegilor de clasă, care la rândul lor dau fraților mai mici, mult mai vulnerabili în fața aceste boli.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să-l vaccinezi, iar membrilor familiei care vor intra în contact cu el să le recomanzi rapelurile DTaP.

Cercetătorii promit un nou vaccin anti TBC

Cercetătorii canadieni de la Universitatea McMaster au publicat un studiu care evaluează eficiența și imunogenicitatea unui nou vaccin anti TBC. 

Vaccinul combină un adenovirus nevirulent, specific răcelilor usuale, cu o proteină, Ag85A, din Mycobacterium tuberculosis, cauza principală a TBC-ului.

Crearea acestui vaccin se află în faza întâi, fiind primul studiu pe oameni. Au fost testați 24 voluntari, dintre care 12 vaccinați BCG anterior. Injecția intramusculară a fost sigură și tolerată bine, iar cei 24 au dezvoltat un răspuns imunitar bun, demonstrând potența vaccinului. La cei vaccinați anterior BCG, noul vaccin a indus un răspuns imunitar mult mai bun.

Vaccinul BCG este unul ineficient și nesigur și există astfel nevoia unui nou vaccin anti TBC. Conform OMS, în 2010, erau 12 vaccinuri în prima fază de testare.

Acest nou vaccin trebuie să mai treacă prin încă două faze de testare și probabil vor mai trece câțiva ani buni până la comercializarea lui.