„Sunt un copil al anilor 1970 al unor obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată”

Părinți rațional

Sunt un copil al anilor 1970 al unor părinţi obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată. Am fost crescută cu o dietă incredibil de sănătoasă: nici un strop de zahăr pănă la 1 an, legume organice cultivate în grădina de acasă, lapte neprelucrat, fără glutamat, aditivi sau aspartam. Mama mea a folosit homeopatia, aromaterapia, osteopatia şi luam zilnic suplimente de vitamina C, echinacea şi ulei de ficat de cod. Am avut un stil de viaţă sănătos, mult timp petrecut pe afară, am crescut în apropierea unei ferme, mergeam pretutindeni, am făcut sport şi dansam de două ori pe săptămână, am băut apă din plin. Nu am avut voie să mănânc nici măcar floricele de porumb, chiar şi sucul meu proaspăt de fructe era îndoit cu apă pentru a-mi proteja dinţii şi aş fi făcut moarte de om pentru o bucată de pâine albă şi biscuiţi de la magazin în gentuţa mea cu gustarea de prânz, măcar din când în când, în loc de fructe, la fel ca şi ceilalţi copii. Mâncam doar carne organică, locală, poate o dată sau de două ori pe săptămână iar mama şi tata găteau totul de la început iar chipsurile gătite în cuptor erau rezervate pentru acele seri în care mama şi tata aveau musafiri şi trebuia să avem „trataţie”.

„Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă?”

Oricât de sănătos ar părea stilul meu de viaţă am făcut pojar, oreion, pojărel, un tip de meningită virală, scarlatină, tuse convulsivă, amigdalită în fiecare an, vărsat de vânt, unele din ele care ar fi putut fi prevenite prin vaccin. Când am avut vreo douăzeci de ani am făcut infecţie cu papiloma virus, o formă precanceroasă şi am petrecut 6 ani din viaţă gândind cum o să le spun celor doi copii ai mei că mami are cancer înainte ca să scap şi de asta.
Deci a avea „imunitate naturală” nu a funcţionat pentru mine. Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă? Mama a fost una din cele mai preocupate de sănătate mame – îi certa pe toţi prietenii mei în legătură cu asta. Nu a fumat, nu consuma alcool, nu lua medicamente şi nu ne lăsa să ne uităm la televizor la orice, nu ne purta cu încălţăminte de plastic şi alte lucruri din astea. A trăit o viaţă alternativă sănătoasă. Şi ştiţi ce? Mă bucur că ne-a hrănit cu minunata ei dietă şi mă bucur că a avut grijă de noi în acest fel.

Dar asta nu a prevenit îmbolnăvirea mea cu bolile copilăriei.

Cei doi copii ai mei, vaccinaţi, pe de altă parte, au fost rareori bolnavi, au primit antibiotice poate de două ori în viaţa lor (nu ca mine care am făcut atât de multe boli pentru care am avut nevoie de antibiotice atât de des că am dezvoltat rezistenţă la ele ceea ce m-a dus în spital cu un microb rezistent la penicilină la 21 de ani – acea amigdalită care a ucis-o pe regina Elisabeta şi de care am scăpat doar cu antibiotice). Copiii mei nu au avut altă boală a copilăriei în afară de vărsat de vânt pe care l-au făcut amândoi în perioada în care încă alăptam. Şi ei au crescut cu o dietă sănătoasă, cu alimente organice, de casă, etc. Nu chiar la fel ca mine pentru că eu nu am fost la fel de strictă ca mama, dar amândoi sunt mai sănătoşi ca mine şi decât am fost eu vreodată.

„Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri.”

Mă trezesc câteodată mirându-mă de afirmaţia că „complicaţiile bolilor copilăriei sunt extrem de rare dar cele ale vaccinurilor sunt agresive”. Dacă este aşa, încerc din greu să înţeleg de ce eu cunosc mult mai multe persoane care au suferit complicaţii ale bolilor care ar putea fi prevenite ale copilăriei şi nu cunosc pe nimeni care să fi suferit complicaţii din cauza vaccinurilor. Am prieteni care au surzit după pojar (rujeolă). Am o prietenă care este parţial oarbă după rubeolă (pojărel) contactat în uter. Fostul meu soţ a făcut pneumonie de la vărsatul de vânt. Fratele unui prieten a murit de meningită.

Dovezile anecdotice nu trebuie să fie baza deciziilor noastre. Părerile unora şi ştiinţa bazată pe dovezi insuficiente pentru a schimba opinii, astea le cunosc deja. În fond, calea urmată de cei care se opun vaccinurilor este una anecdotică, nesusţinută de dovezi. Ei bine, v-am spus care este experienţa mea personală. Şi experienţa mea personală m-a făcut să mă grăbesc să îmi vaccinez copiii şi pe mine. Am făcut de curând gripă şi acum recuperez vaccinul pentru tuse convulsivă ca să îmi protejez copilul nenăscut încă. Imunitatea mea naturală dobândită după trecerea prin tusea convulsivă la vârsta de 5 ani nu va fi suficientă să îl protejez după naştere.

Înţeleg, până la un punct, de unde vin părinţii care nu vor să îşi vaccineze copiii. În anii 1990, când eram o tânără şi îngrijorată mamă, înfricoşată de lumea în care urma să îmi nasc copilul, studiam homeopatia, fitoterapia şi aromaterapia, credeam în îngeri, vrăjitoare, clar-văzători, cercuri în lanuri de grâu, extratereştri la Nazca, marinari uriaşi care îşi împărtăşeau cunoştinţele aztecilor, incaşilor şi egiptenilor şi credeam că eram o persoană binecuvântată de Spiritul Sfânt cu capacităţi vindecătoare. Îmi studiam aura la jumătate de preţ şi filtram fluorul din apa de băut. Alesesem să fac regresiuni în trecut în loc să iau antidepresive. Primeam zilnic sfaturi de la cărţile de tarot. Îmi cultivam propriile mele legume şi îmi preparam propriile remedii din ierburi. Eram atât de scorţoasă încât m-am prăbuşit literalmente. Abia când am reuşit să preiau controlul tuturor acestor gânduri şi temeri paranoide despre lumea din jurul meu şi am devenit un om cu gândire critică obiectivă, abia atunci m-am făcut bine. Şi abia atunci când am încetat să iau pastile de zahăr pentru orice şi am început să merg la medici am început să prosper fizic şi mental.

Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri. Dar nu toţi din jurul tău sunt la fel de puternici, nu toată lumea are de ales, nu toată lumea poate lupta împotriva acelor boli şi nu toată lumea poate fi vaccinată. Dacă ai un copil sănătos, atunci copilul tău sănătos poate face faţă vaccinurilor şi poate proteja acei copii care nu sunt sănătoşi şi nu pot fi vaccinaţi. Învaţă-l pe copilul tău compasiunea şi învaţă-ţi copilul despre responsabilitatea pentru cei din jurul lui. Nu îţi învăţa copilul să fie egoist şi speriat de lumea în care trăieşte şi de oamenii din jurul lui. Şi învaţă-l să iubească oamenii cu autism sau cu alte disabilităţi importante dar să nu-i eticheteze ca fiind handicapaţi.

„Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri.”

Şi, în final, ceea ce este cel mai important pentru mine – expunerea conştientă a copilului tău la bolile copilăriei este o cruzime. Chiar şi în absenţa complicaţiilor aceste afecţiuni nu sunt plăcute. Nu ştiu tu, dar mie nu-mi place să văd copiii suferind fie şi de o răceală sau de o rană la genunchi. Dacă nu ai avut niciodată aceste boli atunci nu ştii cât de urâte sunt dar eu ştiu. Durere, disconfort, incapacitatea de a respira, de a mânca sau de a înghiţi, febră, coşmaruri, mâncărimi pe tot corpul atât de mari că nu poţi suporta nici cerceaful, să slăbeşti aşa de mult încât să nu mai poţi nici merge bine, diaree care te lasă sleit de puteri pe podeaua băii, orele neplătite ale părinţilor care lipsesc de la lucru (şi eu lucrez acasă, deci rămâneam fără venituri), carantina, absenţele de la şcoală, absenţele de la petreceri, grijile, nopţile nedormite, transpiraţia, lacrimile şi sângele, vizitele la miezul nopţii la X şi Y, aşteptarea din camerele de aşteptare ale medicilor singură fiindcă nimeni nu vrea să stea lângă tine fiind înfricoşaţi de erupţia de pe toată faţa copilului tău …

Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri. De îndată ce ratele de vaccinare încep să scadă cu atât mai puţin va putea imunitatea celorlaţi să apere şi pe copilul tău. Cu cât mai mulţi oameni vor dori să îşi vaccineze copilul cu atât vom fi mai norocoşi.

După Amy Parker, 2014, 3 ianuarie; Sursa: www.voicesforvaccines.org
Amy Parker este o mamă de 37 de ani care are doi copii adolescenţi şi este pe cale de a naşte al treilea copil în curând. A fost crescută într-un loc idilic din Lake District, England de părinţi foarte conştienţi. În prezent lucrează în Fylde Coast, England şi predă pian şi canto.

Traducere oferită de BABY CARE SIBIU, ONG ce are ca obiectiv principal sprijinirea îngrijirii în cele mai bune condiții a nou-născuților internați în terapia intensivă neonatală. Vizitați-le pagina, căutați despre ei prin presă și dacă aveți chef de sprijinit vreo cauză, asta-i una dintre cele mai bune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s